Garbarek si vrajitorul Trilok Gurtu

Mai intai a fost o padure. Si vantul fluierand printre copaci. Si-apoi, de nicaieri, un tipat ascutit de pasare. Si-o lumina albastra, verde, gri. Apoi a fost liniste. Si-apoi altceva. Un castel de maharajah. O poveste indiana. Si-apoi un fluierat. Si veselie. Si pian. Si ritm. Si o chitara bas cu sunet infundat. Cu vorba de batran sfatos. Profunda, cu ecou. Si-apoi portocaliu. Si-un glas de saxofon. Ce murmura, ce fasaia, ce suiera, si-apoi crestea, crestea. Si liniste. Si-apoi un vrajitor care mangaia apa. Care bolborosea. O data susotea, o data se strangea, o data se rotea, o data se infuria. Un facator de incantatii cu glas patrunzator. Un vrajitor de sunete, intre-ale lui. Si-apoi un fluier inganat de glasul vrajitorului. "Ba eu", "ba eu", "ba eu", "ba eu". Si clape de pian ce nu zambeau. Si o chitara vesela. Si un buchet de flori. Si-un bis. Si doua ceasuri bune in lumea vrajitorilor.
Si pentru ca povestea asta trebuia sa se numeasa intr-un fel i s-a zis asa: Jan Garbarek (saxofon, ba nu. saxofoane), Rainer Bruninghaus (pian), Yuri Daniel (bas) si vrajitorul Trilok Gurtu (percutie). Pe ultimul l-am cam bodoganit zilele astea: imi parea rau ca Garbarek nu e insotit de Manu Katche. Si, ca sa-mi arate ca ma-nsel asupra lui, vrajitorul Trilok s-a intrecut pe sine. Si-a fost, cumva, revelatia concertului de asta seara, de la Sala Palatului, din cadrul Bucharest Masters of Jazz. Si vrajitorii au plecat si ma duc si eu la culcare. Noapte buna.

Update

Garbarek si Gurtu in Italia, anul asta: (bucata asta am ascultat-o si eu aseara la Bucuresti si a fost mo-nu-men-ta-la :)