De Craciun, acasa a fost ca acasa. Cu multi carnati bine prajiti (dimineata, la pranz si seara), cu mama in verva ca intotdeauna si cu tata mai sfatos, mai retinut, asa, cu impodobit brad si cu instalatii rosii-alb-albastre, cu globulete mai vechi si mai noi, cu caciulile de Mos Craciuni scoase de mama de prin sifonier, cu frate-miu pe post de "impodobitor"-sef de brad, cu cadouase, cu ilice de lana calduroase, cu o soba rumena, fierbinte, incarcata periodic de tata cu "lemnisoare", ca sa nu inghetam :), cu Mos Craciuni pe cutiile de bomboane si in globul de sticla in care se agita fulgi albi de nea, musai cu bomboanele "Bucuria" de la Chisinau, cu cozonac dulce-dulce de la mama lui Marius si cu cozonac bine insiropat de la Ana (adica de la Anapan :). Cu troiene de zapada topindu-se si aruncand pe apa Sambetei planurile mele de a fi plimbata cu sania. Cu caltabos, peste fript, copanele, "leber", toba, ciorbe felurite, mamaliga, branza sarata si, cum v-am zis, carnati. Carnatii deliciosi ai mamei la care visez tot anul. Trei zile m-am ghiftuit. La propriu. Si m-am mutat de pe fotoliu in pat, de pe pat in fotoliu, si-am sucit telecomanda si albumele cu poze si-am vazut enspe mii de filme, sa-mi ajunga tot anul. Ah, da, si-am mancat clementine. Si m-am bucurat, cum ma bucur de fiecare data, de ora in care-am desfacut cadourile de sub brad. Si-am inceput sa citesc "povestea despre dragoste si intuneric" a lui Amos Oz, in tren, la intoarcere. Si ma declar indragostita de felul in care scrie acest om. Cald, rotund, cu arome si gust dulce, cu povesti scurte, inchegate, care alcatuiesc povestea mare. Si-acum pun niste poze de acasa, dupa care ma duc sa fiu bagator de seama la procesul de facere al unui minunat tiramisu :) Bucatar-sef: mama lui Marius, evident :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu