miercuri, iulie 30, 2008

Traiasca porcul...

... este un proiect ce se va desfasura in perioada 8-15 septembrie 2008 in cadrul celei de-a XVI-a editii a Simpozionului de arta, organizat de Muzeul de Arta Comparata Singeorz Bai.
Mediile artistice de realizare: ceramica raku, fotografie, animatie video, pictura, sculptura in rasini sintetice/nestrapol. Autori: Lucian Muntean & Cosmin Nasui

Am luat cele de mai sus chiar de pe blogul proiectului:
http://traiascaporcul.blogspot.com. Se lucreaza inca si la blog, si la proiect, dar bag mana-n foc ca o sa iasa o chestie super faina. Si comestibila... c-o sa se taie si porcul la locul faptei - adica la muzeul de la Sangeorz Bai :), prin septembrie.

Va tin si eu la curent cu ce anume i se pregateste porcului si pun si eu mai jos un articolas cu purcei, scris in 2006, in decembrie, de Ignat. Cu mai putin de o luna inainte de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, proces care infricosa pe toata lumea. Ca da, toata lumea se-ntreba atunci: cum ne mai taiem noi porcul la anul? Il ametim, il drogam, il impuscam? Si tuica? Cum mai facem tuica? In fine, uite textul:

Ultimul guitat aducator de moarte

Ca s-ajungi la Răleşti, sat priponit pe-un deal din judeţul Giurgiu, îţi trebuie răbdare. Multă. Şi-o maşină care să suporte trauma pe care i-o provoacă drumul. De la Vieru la Gogoşari, de pildă, zici că străbaţi un câmp de luptă. Gropi, gropane, adevărate urme de obuze. Trezit de la 5, bucureşteanul nu-şi face însă griji. Şi-a arvunit din timp grăsunul şi trebuie să ajungă la ţintă. Mai ales că e ultimul an când se poate bucura de spectacol, în toată splendoarea lui: cor de guiţături, alergătură prin curte şi coteţ, scrâşnet de cuţite pregătite pentru eveniment...

Nici nu s-a trezit bine satul cu case cârpăcite şi bătrâne, că vreo patru maşini cu număr de Bucureşti se postează, ţanţoşe, pe uliţa mamaii Maria Băbănău. Bătrâna nu mai creşte porci de câţiva ani, că nu mai poate, dar copiii şi nepoţii au avut grijă să-şi găsească grăsuni pe la vecini: doi mai mici, de vreo 70 kg, de la dădica Florina şi nea Leonida, doi mai măricei de la Petre Dogaru şi o purcea uriaşă de la nea Vasile Bratoi. În total, rubedeniile venite de la Bucureşti au plătit vreo 25 de milioane, ca să aibă ce pune pe masa de Crăciun.

Dilemă: cine taie porcii?
Pe la 9.00, situaţia e critică pentru o parte a familiei. Doi din cei cinci grăsuni arvuniţi sunt încă vii. N-are cine să-i înjunghie. Nea Leonida îi vinde, dar nu vrea să aibă vreun amestec în moartea lor. Cu mâinile şi încălţările pline de sânge, după ce "şi-a rezolvat" grăsunii lui, unchiu' Gigioacă pune capăt situaţiei tensionate. Cu greutate însă. Dacă unul dintre purcei se lasă repede, femela, mai tânără şi mai "vânoasă", se luptă pentru viaţa ei. Guiţături lungi şi sfâşietoare taie satul, de la un cap la altul, şi se-adaugă ţipetelor de grăsun ce se ridică-n aer din fiecare curte. "Lasă, mamă, că ăsta e rostul porcului. Aşa l-a lăsat Dumnezeu", conchide, împăcată, dădica Florina şi-aduce iute o găleată de apă şi nişte cârpe, ca să se spele pe mâini ucigaşul de ocazie. Morţi de-a binelea, porcii înjunghiaţi sunt transportaţi, până în faţa porţii, cu căruţa sau cu maşina, după cum se descurcă fiecare. "Masacrul" s-a încheiat, începe pârlirea. Cu arzătorul şi cu butelia. Pârlitul cu paie nu mai are de mult susţinători, deşi bătrânii recunosc că paiele fac şoriciul mai gustos.

Porcii se pârlesc pe ritmuri de manea
Începe agitaţia: "Hai mai repede, că în ritmu' ăsta nu mai terminăm până diseară!", "Dă, frate, şi mie o măturică, nu vezi ce praf are ăsta pe el?", "Adu un lighean cu apă fiartă, că îngheaţă butelia!", "Mă, da' tu nu auzi să te duci la tanti Marioara şi să-i ceri cheia franceză?!". În gălăgia generală, mamaia Maria e uşor nedumerită. Stă, numără şi parcă nu-i vine-a crede. "Doamne, pupa-ţi-aş tălpile, ce de lume aicea, maică! Ce-i aicea? Măcelărie?", murmură, ca pentru sine, bătrâna, lângă porcii trântiţi pe uliţa desfundată.

Din maşină urlă o manea: "De la prima ta privireeeee, m-am îndrăgostit de tineee!". Când se pun în funcţiune şi arzătoarele, harababura e maximă. Nimeni nu se mai înţelege cu nimeni, dar toată lumea vorbeşte: "Are ăsta un şorici, cât foaia de ţigare", "Pentru naşu' mare, să trăiască!", "Care eşti cu cuţitele aicea?", "Lu' ginerică, casă de piatră, să trăiască!", "Ce staţi aci şi vă uitaţi? Aţi pus apă la fiert?". Miroase a încins. De poftă, până se face şoriciul, se mănâncă sandvişuri cu salam. După risipa de gaz de butelie, urmează risipa de apă. "Mă, da' botu' nu i-l speli? Spală-l şi pe dinţi, frate, că nu se poate altfel!".

Răzuiţi la zece mâini, porcii sclipesc mai ceva ca nişte farfurii spălate cu Axion. În jur de 12, spectacolul e pe sfârşite. Se spală maţele, se fac împărţelile, bucăţile de porc sunt puse-n saci de plastic, iar sacii, în portbagaje, se mai trage câte-o halcă de şorici, aşa, pe fugă, ca să-ţi ajungă pân' la anul. Când ritualul va avea loc, în lipsa guiţatului. Soarele străluceşte puternic, în ton cu melodia care se-aude acum din boxe: "In the summertime, when the weather is fine"...



Gata. Asta a fost textul. Dar stiu ca va plac pozele (da, da, si soriciul:), asa ca mai pun cateva instantanee de la (ne) fericitul eveniment :) Adicatelea, nefericit pentru porc, da' fericit pentru poporul consumator. A se vedea, deci, poze din satul Ralesti, din ziua cu pricina:

Ralestiul, dimineata... cand porcii erau inca vii :)

Satul e langa o balta, asa ca sunt si pesti in Ralesti, nu numai porci...

Se cauta ajutoare... pentru sacrificarea guitzatorului...

Se incalzeste apa...

Am sarit peste niste etape si am ajuns la... aruncatul apei peste porcul proaspat copt :)

Sare... sa se fragezeasca porcul...

Patrupedul e lasat apoi cu sarea pe el...

... dupa care, e invelit sa nu se raceasca :) Ma rog, nu mai stiu de ce e invelit :) Ah, ba da, sa nu crape :) De-asta se da si cu sare :)

Peisaj cu porci

Se purcede apoi la razuit...

... iar porcul sclipeste-sclipeste...

Ati inteles voi: am fost si eu p-acolo... agatata de gatul mamaii Maria...

Si se vede treaba ca unchiu' Gigioaca (doar Gigioaca pentru rude si cunoscatori :) mi-a pus si mie gand rau, nu numai grasunilor :)

Amenintare cu cutitul, am inteles... Da' si cu toporul, fratilor?!

Ei, am supravietuit, in caz ca va intrebati...

7 comentarii:

Unknown spunea...

:) fain textul si mamaaa, mi s-a facut o pofta de sorici de-mi ghioraie matzele :)

Unknown spunea...

tot ma batea gandul sa fac si eu o serie de poze la un craciun, dar n-am mai ajuns pe la tara; pana cand ajung poate dispare obiceiul de tot.

Florentina spunea...

:)) Multzam de laude :) Io am mancat sorici acum doua zile, luat din piata, de la Rahova, si a fost super delicios :) Bine, nu asa de bun ca ala jupuit direct de pe porc, in decembrie, dar bun oricum :)

Anonim spunea...

ai chemat-o si pe mama .dar eu nu te cun?
sunt fata lui lenuta pe tata il cheama tudor si e din ralesti

ioana spunea...

nu stiu daca te cun
eu sunt fata lui tudor din ralesti era mama acolo si matusa marioara

Florentina spunea...

@si numele de familie care e? :) Ca am convocat o sedinta de familie, sa ne dam seama cine esti :))

CiprianHanga spunea...

Cam macabre pozele, dar recunosc ca si eu sunt fan carne de porc! Nu e chiar in meniul zilnic (nici nu ar fi sanatos, probabil) dar porcul e binevenit la mine cat mai des!