Franturi de Bucuresti

DE CE-MI PLACE MIE BUCURESTIUL Anul trecut, pe la Pipera. Eu, in tramvaiul 16, parca. In care ma urcasem, de la statia de metrou Pipera, sa ma duca trei statii, pana in fata la Mobexpert. Ca sa ajung mai repede la serviciu. Ca da, lucrez la mama dracu'. Eu, cu castile in urechi. Cald. Stateam pe un scaun la umbra. Pe partea cealalta, la soare, o persoana de etnie rroma, de sex masculin (uite ce toleranta sunt) si sotie-sa. Stateau la soare, repetam. In spatele meu, la umbra, mai era un loc liber. Individu' de sex masculin se ridica, se asaza pe locul respectiv, si pac, la un moment dat, isi propteste mana in spatele meu si ma-mpinge. Eu, nedumerita. Bodoganise el ceva acolo pan-atunci, dar credeam ca vorbea cu nevasta-sa. Castile jos, ca se impute treaba. Individu' gesticula enervat: "Da-te, fa, la o parte! N-auzi?! Sa stea si nevasta-mea la umbra!" Nevasta-sa, in paranteza fie spus, arata cam bumbacita. Fie beata, fie bumbacita. Fie amandoua. Eu: "Dom'le, cobor la prima, o sa aiba unde sa stea sotia...", "Da-te, fa, la o parte, n-auzi?". Iarasi, una-n spate. Ma ridic injurand in gand, ca se apropia si statia mea. Timp in care tramvaiul face o curba din-aia la mai bine de 90 de grade si recalcitrantu' ajunge la soare. Si nevasta-sa la umbra. Si eu cobor.