luni, septembrie 22, 2014

Povesti cu violoncel


De unde stau, nu văd decât coardele violoncelului – şi nu coardele, ci umbrele lor – pe umărul gol al tinerei din Coreea de Sud; şi degetele, tot nişte umbre, mişcându-se rapid pe acelaşi umăr; de parcă Eun-Sun Hong ar cânta direct pe piele. Din când în când, atunci când orchestra îşi cântă părţile ei, mâna stânga a violoncelistei se duce în spate, unde, pe un colţ de scaun, se odihneşte un şerveţel alb. Mâna şterge strunele încet, de sus în jos, şi pune şerveţelul la loc, asigurându-se că e perfect lipit de scaun – şi pregătit pentru următoarea folosire.

Aseară, degetele violoncelistei Eun-Sun Hong au câştigat premiul I la Concursul Enescu.
  Sursa foto: pagina de facebook George Enescu Festival


 ...povestea de aseara mi-a amintit de o alta, care îmi e foarte dragă; tot cu un violoncel în rolul principal. 


Niciun comentariu: