La Visani era ger; foarte ger. Si liniste pe ulita mamaii. Mai putina liniste era insa pe ulita bisericii si-a cimitirului; unde - ca de obicei, in zile de sarbatoare - dupa slujba incepe imediat concertul; in curtea de peste drum sunt scoase niste boxe uriase si da-i cu muzica, da-i cu muzica.
Acasa, in schimb, acasa la mamaia si tataia era liniste; iarna nu mai sta nimeni aici. Doar zapada, soare, umbre de copaci pe zidurile casei si felii, multe felii din viata noastra, aici, in curtea asta, in casa asta. Stiu c-am exagerat cu fotografiile; dar am facut pentru fiecare cateva: pentru mine, pentru mama, pentru mama Onica (in vizita pe la vecini, pe la tanti Tasica), pentru Nenica; si pentru Nicoleta si Viorel, ca si-au petrecut si ei verile si iernile pe aici, pe la Visani. In curtea asta, in casa asta.
Toate casele de pe ulita au o poveste: aici, de pilda, ma jucam cu Geanina, nepoata de la Bucuresti a lui nea Stefan si a mamaii Lina.
Aici, cu Dana si Steluta, puneam diafilme. O zbugheam cu aparatul pe geam dupa-amiaza, cand mamaia si tataia dormeau, si ma duceam sa fac pe amfitrioana in casa lor: inchideam lumina si citeam diafilme.
Iar aici, la mamaia Ioana, ma uitam la Sandy Belle, cand nu mergea televizorul nostru. Stiu sigur c-aici am vazut ultimul episod din Sandy; si-apoi am iesit pe ulita si-am plans. Ca se terminase. Fani Sandy Belle din toata lumea, sa ne unim, zic :).
Si asta-i ulita; si, la capatul ei, un canal; pe malul caruia mi-am petrecut zile intregi. La pescuit. Prindeam pesti mici, mici; si-apoi ce pescuiam mancam; mi-i prajea mamaia si-i mancam cu mamaliga. Ca sa stiti :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu