Ei, de cate ori n-am fost si eu cu Neaţalaşul... Mergeam de regula cu Auraş (iti mai amintesti, Auraş?), asta pana cand ne-a zis nenea Mitu, tatal ei, la un moment dat: "Ma, voi nu sunteti prea mari sa mai mergeti cu Neatalasul?". Dar noua ne placea sa colindam ulitele inghetate ale satului, noaptea, cu o traistuta agatata de gat (a se vedea modelul de mai sus; desi, pe vremea noastra, nu erau la moda prosoapele roz, cu floricele :)), in cautare de nuci, multe nuci. Mergeam mai cu seama la cunoscuti si la rude; eu, mai putin la rude, ca Jirlaul ne-a adoptat, n-avem rude-n sat. Mergeam pana ne inghetau nasurile si pana cand se umplea traistuta.
Ma bucur ca Neatalasul asta, cu care se merge in seara de dinaintea zilei de Ajun, n-a disparut la Jirlau; si-mi place sa fiu acasa atunci cand se intampla. Bradul trebuie sa fie impodobit, deci, inainte de Neatalas...
... iar mama pregateste merele si nucile (eu am pozat doar merele, ma iertati :)), aprinde lumina pe terasa si gata, sa vina colindatorii (evident, dintre fostii elevi, caci pe cine n-a invatat mama? :) Iar eu - pac cu un blitz in fata lor :).
Aaa, nu v-am spus ce-i Neatalasul? :). Ma iertati: e un colind scurt, de cateva randuri (numai cine nu vrea, nu-l invata :)).Vorba e, merele si nucile le aveti pregatite? Ca nu se face sa cant degeaba :)) Uite:
Asta seara e pentru noi
Cea mai frumoasa dintre Sarbatori,
Ca noi cu totii venim acum
Sa va uram de Mos Ajun.
Ne dati ori nu ne dati?
Ne dati, ne dati?
Asta-i.
Un an cu bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu