duminică, octombrie 07, 2012

The season has started: Japan Open, Ondrej Nepela Memorial, Finlandia Trophy, Master's d'Orleans



Dupa o vara lunga si calduroasa, plina de sarcini numeroase si mancatoare de timp, va anunt oficial ca a inceput nebunia: sezonul 2012-2013 la patinaj (ca si aici e cu sezoane, ca la fotbal :)). Iar weekendul care tocmai se incheie a fost doldora de patinaj: (dupa Nebelhorn Trophy, saptamana trecuta) Ondrej Nepela Memorial in Bratislava, Finlandia Trophy in Espoo, Master's d'Orleans, evident, la Orleans, si, cu majuscule, JAPAN OPEN desfasurat la Tokyo. Ultima competitie a strans numai numai patinatori unul si unul (Daisuke Takahashi, Patrick Chan, Evgeni Plushenko, Mao Asada, Akiko Suzuki, Takahiko Kozuka...) si a fost si cel mai bun prilej ca ochiul meu sa vada noile programe de concurs ale sus-numitilor si sus-numitelor. Iar eu stateam ieri cu doua ferestruici deschise in paralel pe computer: live de la Master's d'Orleans, sa vad noul free dance al francezilor Nathalie Pechalat si Fabian Bourzat (dar si programele libere ale lui Florent Amodio si Brian Joubert), si live de la Ondrej Nepela Memorial, ca sa nu scap cumva programul canadienilor Kaitlyn Weaver si Andrew Poje. In paralel, la Finlandia Trophy - dar asta n-am mai vazut live - erau Javier Fernandez, Yuzuru Hanyu, Anna Cappellini&Luca Lanotte, Ekaterina Bobrova&Dmitri Soloviev (si ar fi fost si Tessa Virtue&Scott Moir, daca Scott n-ar fi suferit o intindere la umar).

A fost, cu adevarat, un tur de forta si va spun doar cateva lucrusoare, pe repede inainte (ca, de fapt, acesta va fi un post cu mai putine vorbe si cu mai multe filmulete; o trecere in revista a programelor celor mai faine, asa cum au fost prezentate ele weekendul asta, ca sa putem face o comparatie mai tarziu, cand incepe seria de Grand Prix-uri).

Asadar: Mao Asada patineaza sezonul asta pe muzica din "Lacul Lebedelor", s-a ingrasat un pic (si ce bine; era prea fragila si slabuta la CM de la Nisa) si s-a intors la Tarasova, Tatiana Tarasova, pentru coregrafie. Si ce minune de program i-a alcatuit Tarasova! I se potriveste ca o manusa printesei Mao; o manusa din pene de lebada, se intelege. Cu programul asta, Mao poate sa faca minuni; sa redevina campioana mondiala. Imi doresc, asadar, pentru 2012-2013, sa se repete podiumul mondial de la Torino din 2010: ea si Daisuke Takahashi pe prima treapta. (astept sa vad programele Yu-nei; deocamdata, Akiko Suzuki patineaza fenomenal in noul ei program liber...).

Cu Daisuke lucrurile sunt clare; e in cea mai buna forma ever. Este, deci, in mod evident, sub "efectul Morozov"; sa numim asa aceasta infuzie de energie, entuziasm si incredere pe care i-o transmite antrenorul asta. Jos palaria pentru Nikolai! Cu muzica programului liber nu prea ma impac - din "I Pagliacci" - dar japonezul reuseste sa se imbrace in ea si sa fie convingator. Scriam aseara pe fb (unde raspandesc firimituri euforice inainte de a ajunge pe blog): "Take any music - any music at all - give it to Daisuke and he'll make his own". Asa stau lucrurile cu omul asta care a reusit la Japan Open (si la inceput de sezon, fiti atenti!) un program de campion mondial. Si, da, mie costumul imi place; desi unora li se pare "morozovian"; sper sa nu si-l schimbe. In rest, programul alcatuit de Shae-Lynn Bourne e doldora de chestii dificile; seamana cu un program al lui Chan, doar ca nu-i al lui Chan, e al lui Daisuke.

Chan - ca veni vorba - a inceput prost sezonul, cu patru cazaturi si cu alte balbaieli la Japan Open. Nu s-a simtit deloc motivat, a marturisit apoi. Totusi, altceva e important: programul pe muzica din "La Boheme", coregrafiat de David Wilson, va fi o mica minune atunci cand Chan il va patina curat (mi-am dat seama de asta chiar si acum, printre sarituri ratate si picioare tremurande). In London (Ontario), Canada, la Campionatele Mondiale, va fi o batalie pe viata si pe moarte. Sper sa-si faca aparitia si musiu Plushenko, care sare impecabil cvadruple si reuseste sa salveze prin minune sarituri sortite esecului; si care patineaza anul asta pe muzica din "Rondo Capriccioso" si din "Moartea lebedei" a lui Camille Saint-Saens, intr-un program alcatuit de Camerlengo (nu pot sa inteleg deocamdata de ce nu a decis sa prezinte in concurs exercitiul coregrafiat de Kenji Miyamoto, pe "Romeo si Julieta"; Mishin si-a bagat, cred, din nou coada...).

In rest, cum va spuneam, Akiko Suzuki, locul 3 la Mondialele de anul asta, are o minunatie de program; dupa cum un program excelent alcatuit are si Takahiko Kozuka (mult mi-as dori ca baiatul asta sa primeasca si el, in sfarsit, ceea ce i se cuvine; dupa Torino, parca a cazut in nas :(.

Depasim faza Japan Open si va spun atat: imi place mai mult muzica lui Joubert (din "Inception") decat a lui Florent Amodio (care a incremenit parca intr-un tipar), desi Amodio a castigat competitia de la Orleans. Nathalie si Fabian sunt simpatici, programul pe muzica celor de la "The Rolling Stones" e dificil, daaaar parca voiam altceva de la ei; n-as fi mers atat de departe cu inovatiile si-as fi ramas mai degraba intr-o zona clasica (astept sa-l revad; poate ma convinge in seria de Grand Prix-uri). Imi place insa (mai mult) dansul liber al canadienilor Weaver si Poje, castigatori ai trofeului de la Ondrej Nepala Memorial. Si-mi mai place - si ce mult imi place! De ce n-o fi folositt Daisuke muzica asta? - programul scurt al lui Yuzuru Hanyu, care a castigat si el Finlandia Trophy. Fernandez a inceput bine, ca de obicei; sper sa nu-si piarda suflul pana la mondial. Cappellini&Lanotte danseaza pe muzica din "Carmen" - si-mi place ce-a iesit, dar cred ca programul lor o sa se ofileasca atunci cand vor patina - tot pe "Carmen" - Tessa Virtue si Scott Moir.

Si ma opresc aici; sa vina filmuletele. La sfarsit, o surpriza :)

Lebada Mao:


Daisuke in costum de paiaţă :)


Rateurile lui Chan; dar, cu toate astea, ce program:


Plushenko:


Akiko Suzuki, in costum cu pene de paun:


Takahiko Kozuka:


 Yuzuru la Finlandia Trophy:


Weaver/Poje la Ondrej Nepela Memorial (muzica mi se pare foarte frumoasa):


Si ma opresc aici; cred ca povestioara asta va deveni de necitit daca perseverez in a o umple cu filmulete. 

Ah, da; surpriza.
Click AICI; folositi apoi parola 2012JO si din nou click in casuta de langa; o sa vedeti TOT Openul Japoniei, 100 de minute si ceva; si o sa-mi multumiti, cred :)

Noapte buna.

4 comentarii:

Laura spunea...

MULTUMIM!!!! esti fantastica :)

Florentina spunea...

Sunt, sunt :) Si modesta pe deasupra :)

UglySea spunea...

Nu am folosit linkul. Ma multumesc cu fimuletele... abia astept putin mai multa liniste ca sa le revad!
Desi avem si alte variante de comunicare, nu ma pot abtine sa nu comentez si aici.
Mi se pare ca esti extrem de incapatanata. Si ma enerveaza asta la tine. Este cu siguranta o calitate aparte a ta, care te-a adus acolo unde esti tu acum. Dar... cand vine vorba de patinaj... Ma enerveaza! te incapatanezi sa nu vezi ce e frumos. Si frumos este intreg programul lui Daisuke, cu tot cu muzica! Nu mai insista cu muzica lui yuzuru care trebuia sa fie a lui daisuke. Nu, nu trebuia! Daisuke este un artist, este un patinator cu experienta, unic prin felul in care aluneca pe gheata, unic prin felul in care interpreteaza. Nu mai este vorba aici despre un concurs de popularitate. Este vorba despre o alegere a unei forme de exprimare. Si tre sa respecti asta la el! Si gata! sa nu te mai aud cu muzica! Imi aduce aminte de tine, marea fana a lui yagudin cand eu il iubeam pe pustiul Plushenko si tu te incapatanai sa nu vezi evidentul! Uneori nu tot ce pare mai atragator si mai usor digerabil este si mai valoros. Cred ca programul asta al lui Daisuke e genul care te cucereste treptat, prin invaluire... Desi ma rog, eu sunt deja cucerita! Si l-am vazut doar o singura data... Pana la urma insa ramane o chestiune de gusturi - ca si alegerea intre plushenko si yagudin. nu?
Cat despre francezi pt ca si aici ma enervezi - nu muzica e problema. Este perfecta pt ei. Este frumoasa. Ei danseaza. Chiar danseaza! Dar -pentru ca exista un dar - dar nu e ala pe care il spui tu- mi se pare ca din punct de vedere tehnic ei nu au mai crescut. Ma refer la muchii si la twizzle-uri. Si dupa ce am citit interviul ala pe care mi l'ai trimis, imi dau seama acum cine e de vina dintre cei doi pt faptul ca nu fac si lucruri mai dificile separat - el, Fabian. Si mama natura, cred! Oricat de muncitor ai fi, nu poti sa patinezi ca Scott si Tessa decat daca te nasti cu acel ceva...Nu sunt experta dar cred ca anul asta a doua pereche a canadienilor este deasupra francezilor. Nu stiu cum stau rusii?!
Si inchei cu rusii - Plushenko nu sare cvadrupla perfect.inca. e clar ca a muncit mult la partea de componente. arata mult mai bine programul lui liber comparativ cu cel de anul trecut. inca mai are de lucrat la triple si mai ales la axel. si totusi, cat curaj, cata determinare si cat talent! Inca sunt fanul lui nr.1!
Amodio - placut! joubert -placut! diferenta intre ei e clara. unul e frumos si celalalt are programul mai bine alcatuit:)
MAO-OAUUUUUUUU, again!!!!!!!:)
CHAN - exista o explicatie - una simpla - inceputul de sezon nu cred ca seamana nicioadata cu sfarsitul. Il putem intreba pe spaniolul fernandez - speranta de la inceputul sezonului trecut. Cred ca e bine sa dozezi si energia si motivatia pentru sfarsit. Sper ca si Daisuke stie lectia asta! Daca nu, tot Chan o sa fie campion anul asta! Cu plushenko sper ca ne vedem la Zagreb! Yupi Yei!

Cristina C spunea...

Salut!

Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.

:) Numai bine!