Despre Craciunul trecut petrecut la Jirlau nu-mi mai amintesc nimic. Nimic-nimic; si m-am straduit in cateva randuri sa scotocesc in mintea mea. Nimic. As putea usor sa caut in "memoria externa", in blogul asta, adica; sigur am pus niste poze din 2011, de la Jirlau. Dar n-o fac. Daca nu-mi amintesc nimic inseamna ca asa trebuie sa fie; inseamna ca mintea mea a refuzat sa retina primul Craciun fara tata. Asta-i. Imi amintesc insa altceva: c-am spus c-a fost anapoda; iar Craciunul asta anapoda a fost eliminat din cronologia lui 2011.
Nu stiu cat o sa-mi amintesc peste ani nici din Craciunul lui 2012. Tot fara tata; ca toate Craciunurile de-acum inainte. In schimb, cu mama, cu Marius, cu mama Onica, cu Adrian, fratele meu - zis si Nenica, cu mamaia Galetoaia. Am stat mai multe zile acasa Craciunul asta; si m-am bucurat c-am putut sta. Imi place acasa. E cald: soba duduie, chiar si fara lemnisoarele pe care le punea tata, in exces, ca sa ne iasa limba de-un cot in timpul noptii. E cald si-n noi; si asta e bine. Imi place acasa.
Am ajuns inainte de Ajun - asa c-am retrait emotiile Neaţalaşului si bucuria unui Mos, care, la Jirlau, vine in dimineata de Ajun, nu in ziua de Craciun. Da, ca sa stiti - asa e la noi. Si era cat pe ce sa-l suprind pe Mos punand daruri sub pom; dupa cum era cat pe ce sa fiu si eu surprinsa facand acelasi lucru. Frate-miu, in dimineata de Ajun: "Eu cred c-am auzit toti Mosii azi-noapte" :). Ca da, bradutul nostru - mic, dar plin de ramurele - fusese foarte primitor: gazduia numeroase pliculete si pachetele. Pe care, vorba lui Horatiu Malaiele, "le-am baut" :). Traducere: le-am desfacut, ne-am bucurat, le-am mancat (daca erau de mancat). Despre mese n-as mai vorbi; mai bine as pune o poza cu mine, sa vedeti cate cordoane de sunci mi-au aparut in jurul taliei. Caci mamele - mama si mama Onica - au facut un tur de forta prin bucatarie, asa ca am mancat - ca toata lumea, banuiesc - de toate. De toate. Atat va spun.
In Ajun m-am dat cu sania, cu "bidiviii" mei: o sa-i vedeti voi in poze, multe poze, si-apoi, de Craciun, am fost la Visani sa-i vizitam pe tata, pe unchiu, pe mamaia si tataia. Era tare ger la Visani, iar curtea, doldora de zapada. Si soare, si umbre de copaci golasi pe casa; si eu, langa ferestra cu geamuri duble in care am gasit, in copilaria mea, o papusa cu par rosu (Ileana, oare?), ascunsa bine de mamaia si tataia: nepoata Florentina trebuia sa-si primeasca darul de la Mos chiar daca-si petrecea Craciunul in deplasare, la Visani. Ulita - lunga, alba, inghetata, marginita de case pline in copilaria mea, parasite acum: au murit toate mamaile si toti tataii prietenelor mele din copilarie.
Asta a fost Craciunul 2012; si-o sa gasiti fotografii ilustrand toate povestile mele; fiecare poveste, cu portia ei de poze, ca n-ar fi incaput toate aici; pana una-alta, un preview.
Asta a fost Craciunul 2012; si-o sa gasiti fotografii ilustrand toate povestile mele; fiecare poveste, cu portia ei de poze, ca n-ar fi incaput toate aici; pana una-alta, un preview.
Si aici, desfasurat, foto-povestile acestui Craciun.
La multi ani, asadar! Si-un 2013 bun, vesel, dar linistit.
