Toamna. Si vita-de-vie. Galbena, ruginie, caramizie. Si-o salcie in vant, asijderea. Si tata, si mama. Si nenica (da, da, nenica :). Si multe seminte-n borcanele, dupa ce-au fost trecute prin masina de tocat nuci. Si liniste. Si zambete. Si placinta cu branza. Si multe "amintiri din copilarie", la propriu, cu Alina, Alina-cu-cerceii-si-bratarile, si Catalin, Catalin-cu-masina-cu-lenjerie-intima-de-dama. Si ciupercute magice, in recipiente mari, generoase, de plastic. Si ceaiuri si alte minuni. Pe care le vrem, pe care ni le dorim. Si-o nunta a la Jirlau, cu chiuiala pe care n-am mai auzit-o de ani: "Are domnisoara mireasa onoare? Are! Are! Uuuuuuuu! Aaaaaaaa! Iiiiiiiiii!" (e magistrala, nici nu stiti ce pierdeti; si-o s-o pierdeti in continuare, ca nu m-a dus capul s-o inregistrez). Cu mersul la nasi si cu iesitul la fantana, cu galeata. Cu brazii. Cu lume curioasa, cate doi, cate trei, la poarta, ca sa vada nunta. Cu mamaia Galetoaia. Cu Marius in gradina, cu povesti de soferie. Cu mama. Cu tata. Cu galben. Mult galben. Si multa vita-de-vie.
8 comentarii:
Da chiar super.E bine ca din cand in cand sa te mai intorci pe unde ai copilarit.
Da, e super fain :)
Bravo, Florentina
Am nimerit pe blogul tau din intamplare, citind tot ce gaseam despre Jirlau. Imi place ce scrii, imi place cum scrii si, mai ales, imi place cand scrii despre acasa...la Jirlau.Si eu am copilarit la Jirlau. Am plecat demult. Vin acasa cam o data pe an (cam putin dar asta e... departarea...). Ii cunosc pe parintii tai, pe tine te tin minte micuta, pe la scoala.
Ma uit la poze si citesc cu drag ce scrii. Parca ma vad acasa. Mi-am adus aminte si de ultima nunta la care am fost la Jirlau. Demult... dar exact asa cum ai descris-o pe aceasta.
E bine cand citesti lucruri frumoase despre locurile dragi.
Iti doresc numai bine si tine-o tot asa!
Draga anonim/anonima, multumesc frumos pentru urari, la fel si tie, si vino mai des pe-acasa. E cald si bine si e acasa :)
Superb!
Desi nu ma leaga amintiri multe de jirlau:) am ceva pe creier - ft vag si neclar - pe care trebuie sa-l scoata flory la lumina: e vara, vacanta, sunt in vizita la prietena mea, injugata si nu stiu ce naiba caut intr-o curte straina, in plina sarbatoare - o nunta? un botez? al cui? e un ritual cu adus apa de la o fantana aflata pe dreapta cum te duci spre faurei. si nu cred ca am visat! so....
superb era pt poze! :)
Ali, facem lumina: era la nunta prietenei mele Auras, la care tu ai refuzat sa mergi desi m-am milogit ingrozitor. Da, cred ca alaiul a venit la fantana de peste drum de noi, iar nunta era seara, la Caminul Cultural. Dar nu mai tin minte, eu am fost sau nu? Iar tu ai ramas acasa sau cum? Ca nu mai stiu... Imi amintesc, in schimb, ce rochie aveam pregatita pentru nunta: una lunga, maro, de matase, cu niste lalele portocalii... Dar, am fost sau nu am fost? Si in tabara am plecat dupa aia, nu? Sau asta era la finalul taberei? Memorie ioc.
ma uit la poze,nu recunosc pe nimeni,cei care au plecat demult si vin o data pe an,recunosc mai mult mirosurile:))pe blog nu se prea poate,dar recuperam in alea 3 zile cat stam acolo: peste,turta pe plita,mamaliga invartita cu facaletul de 400 de ori,ca la stana,sarmale si busuiocul de la streasina casutei de chirpici.
Trimiteți un comentariu