joi, septembrie 17, 2009

Ana Moura


Da. Printre zecile de azulejos, miradouros incredibile si pasteis dulci si bune, printre toate cele de mai sus si printre multe-atatea, am descoperit-o pe Ana Moura. Dupa o zi-maraton in care vazusem (tineti-va bine) Fatima, Batalha, Alcobaca, Nazare si Obidos, am ajuns, pe la 10 si ceva seara, la jumatatea concertului cantaretei portugheze de fado Ana Moura.

Nu stiam mare lucru despre fado inainte de a pleca la Lisabona. De fapt, nu stiu nici acum. Dar stiam ca vreau cu orice pret sa merg la un miniconcert de fado, intr-un bar, unde-o fi, numai sa fie. Am avut noroc. In perioada in care ne-am aflat noi pe-acolo, in capitala portugheza avea loc Lisboa ao Parque. Un fel de festival cu de toate in Parque Mayer. Si vinerea era seara de fado. Si cantau fadistii cei mai cunoscuti ai zilelor noastre. Si vineri, 11 septembrie, canta Ana Moura. Si ne-am luat bilet. 5 euro. Moca, daca stai sa te gandesti ca o seara de fado intr-un club cu fado si mancare traditionala te cam scutura de bani.

In fine, noi am avut noroc :) Dar am ajuns, din motive obiective - ziua de 11 a fost realmente cea mai incarcata din vacanta noastra portugheza - la mijlocul spectacolului. A fost suficient insa. Suficient sa ma loveasca. Ca m-a lovit, asta e clar Cum sa va spun? Fata asta mi-a placut la maximum. Era toata numai voce, numai atitudine. Si toata lumea din parc canta cu ea si ea se bucura ca un copil ca-i bucura pe ceilalti. Eu eram asa... cum s-ar zice, in transa. Trotilata de oboseala - umblasem toata ziulica - dar imbatata de fata asta si de muzica ei. Si seara s-a incheiat cu "Boa Noite, Parque Mayer" pe ritm de fado si cu mine fericita.

Cele patruzeci de minute cu/de Ana Moura au fost suficiente sa umblu apoi cu limba scoasa sa-mi cumpar un CD cu ea. Adica m-am mai dus o data in Feira da Ladra, unde ochisem eu un mosulache care vindea CD-uri cu fado. Si care, ca sa ma loveasca pe deplin in corazon si ca sa ma convinga sa iau CD-ul (nu stia ca eu eram deja convinsa), mi-a pus sa ascult cateva melodii de-ale Anei. Si-a nimerit-o, smecherul, pe cea mai frumoasa... Os Buzios.



Si da, am fost in concediu:) Si da, anunt pe aceasta cale debutul unui nou serial pe blogul acesta (care devine blog specializat, din cate vad): Lisboa si imprejurimile. Timp sa fie, ca poze si povesti colorate sunt destule :) Pana una-alta, noapte buna. Maine, back to work.

Later edit, 19 septembrie: bonus

Cum am mai (re)descoperit pe album si alte cantece faine, pe care le-am ascultat si-n concert si mi-au placut, uite ca le pun si-aici, ca sa le-ascultatzi si voi.






Gata. V-am batut destul la cap cu Ana Moura :))

5 comentarii:

andix spunea...

sublim, superb, vorba aia, numai superlative. si sunt serios.

atata doar ca nu as putea mai mult de una melodie pe zi. e ca un desert bun... dar daca abuzezi ti se apleaca.

offtopic: si cu nuntile? care'i treaba?

Florentina spunea...

Ei, da, asta zic si eu: superb :)
Si cu nuntile, nimic deocamdata :)) In schimb, m-am dat in barci cu un Canon imprumutat de la frate-miu, care, intre timp, a intrat in posesia mea :)) Mai am olecutza de invatat dar zic ca sunt pe drumul cel bun.

Cioara spunea...

Nu esti singura lovita... Iar la mine, poate ca lovitura a fost cu atit mai tare, cu cit stiam cum suna fado si chiar nu-mi placea. Nici macar indiferent nu imi era stilul asta de muzica, pur si simplu nu-mi placea. Adica... nu stiu, nu se lipea deloc-deloc. Dar Ana Moura si doua pahare de vin rosu ca singele mi-au schimbat total parerea:) Este extraordinara fata asta, mi-a ramas intiparita pe retina si timpan ca scrisul ala embosat pe cardul de credit:)
PS: Senhoras e Senhores... :)

Florentina spunea...

Senhoras e Senhores :)) Da... Fain. Cand mai mergem? Si da, n-am mai adus vorba de vinul ala rosu, ca la cat de obosita si nemancata eram in seara aia cele doua guri de vin rosu mi s-au dus direct in picioare...

Alexandru Zaharia spunea...

adevarul e ca fado se aude cel mai bine in lisabona (incearca sa extragi tot snobismul din afirmatia asta). aaa... si cel mai misto suna fado pe o straduta din alfama sau intr-un restaurant dintr-ala inghesuit pe care-l gasesti la tot pasul. ai incercat amalia rodrigues? uite...


http://tinyurl.com/yd55aak