Mamaita, nuci si busuioc

Sambata care-a trecut am fost Iepuresti. A fost cald, incredibil de cald - cred ca dac-as fi fost atenta, as fi vazut la propriu cum imi ies prin piele broboanele de transpiratie. Dar am decis sa ignor caldura si sa ma bucur de vizita la mamaita lui Marius (acum e si mamaia mea, sa ne-ntzelegem; aici nu admit comentarii :). Am fost un grup mai maricel, prilej pentru ca Omu' (tata socru', in caz ca va-ntrebatzi) sa ne puna sa adunam prunele coapte din fundul gradinii. Dar si asta a fost simpatic. Cu exceptia faptului ca era cald, cum am zis, si la un moment dat au inceput sa treaca si vacile, de la cireada catre casa. Si le cam ocupasem ulita si spatiul vital.

In rest, m-am evantat cat m-am evantat (cu evantaiul meu multicolor de La Palau de la Musica Catalana din Barcelona - scump evantai, daca vreti sa stiti), am citit cate ceva dintr-o cartulie draguta, am ascultat-o pe mamaita, imbracata ca de obicei intr-una din bluzele ei frumoase, frumoase, cusute de ea, am pozat tot ce-am prins si-am invidiat-o pe nepotzica Dora, care mai are putzin si face un an si care venise la tara cu tot cu piscina ei verde-verde. In care m-as fi balacit si eu, daca n-as fi riscat sa fiu penibila :)) Si da, am mirosit toata ziua busuioc, ca Omu' se apucase sa taie tufele de busuioc din gradina, sa le spele si sa le atarne in casa veche, batraneasca, construita din 1924 (dac-am inteles eu bine).

Ati priceput, cred: mie imi place la Iepuresti. Sunt chestii multe, prin casa, prin curte, de descoperit, iar mie-mi plac descoperirile. Mamaia are cosul plin cu ghemuri cu ata colorata, e vorbareatza si-mi povesteste intruna povesti, povesti din viata ei, casa veche, batraneasca, are peretii vopsiti in albastru deschis, iar casa noua ("noua" e doar un adjectiv, pe care-l folosesc sa fac diferenta intre case; in realitate, casa noua e si ea destul de veche) e plina de tablouri cu poze vechi cu rubedenii. Trebuie sa le stiti, aveti si voi in casa bunicilor.

Si-acum poze.
Mamaia, in cerdacul casei noi.

Gura leului. Stiu ca-mi place floarea asta. Bunica mea de la Ciresu avea curtea din fata casei plină de visini si de flori de gura leului.

Mamaia si nepotii. O parte din ei :)


Casa noua in culori calde si frumoase.


Daca imi spune si mie cineva la ce foloseste chestia asta ii dau un premiu. Era agatata prin spatele casei (ala de-i place lui Dan Popescu :))

Ma, vecinu' din stanga (sau din dreapta, depinde cum te uiti) avea agatat papusa asta prin gradina, de un copacel. N-am priceput ratiunile. O avea nepoti sadici?

Un bostanel... (cred ca-i bostanel)

Si cadru mai larg :) Ca era verde si frumos la nivelul solului.

Variatii cu scaunel. Cu umbre, prune si scaunel.



Casa veche vopsita in bleu. Variatiuni.

Masutza cu trei picioare a aparut si ea in cadru (interventie umana intentionata:) pentru autenticitate.





Ei da, aceasta pivnita (unde era racoare, racoare, dar si tantzari) nu a vazut niciodata lumina becului pana sambata asta...

... dovada stau urmele de lumanari (foste lumanari) lipite pe pereti...

Si asta e un toi. Tzoi. Cu tz de la tzuica. Se tinea malaiul in el, cred.

Din nou in casa veche.


Si-n gradina.

Ati inteles ca eu sunt detalio-maniaca, nu? Adica maniaca, disperata cu detaliile :) Detaliu de dovleac.

Si nuca invesmanatata in verde.

Si gata :) Va mai astept.