Ziua vanzatorilor stresati

A doua carte din colecţia “Adevărul”, distribuită gratuit cu ziarul, a stârnit isterie printre bucureşteni. Cititorii enervaţi: “Le dă pe sub mână!”, instigări la revoltă împotriva vânzătoarei: “Hai să intrăm peste ea, să răsturnăm chioşcul!”, ameninţări: “Aduc televiziunea peste voi, că dosiţi cărţile!”. Vânzători stresaţi, aşteptând să se termine ziua: “Două nopţi n-am dormit, vă spun drept, am visat numai Adevărul! Dacă se termină ziua asta, mă îmbăt!”, “I-am zis patronului să vină şi el de dimineaţă aici, că mi-e frică să nu intre peste mine! Stau încuiată în chioşc!”, “M-aţi înnebunit cu Adevărul, nu mai am! NU MAI AM!”.

Foto: Adevarul

"Sunteti pe lista?"

Cuvântul de ordine pentru ziua de ieri a fost “lista”. “Sunteţi pe listă?”, cu întrebarea asta era întâmpinat fiecare client, care întreba de “Adevărul” şi de carte, la un chioşc aflat la intersecţia Căii Rahova cu strada Malcoci. Pentru că, vorba ceea, “nu eşti pe listă, nu exişti”. Doar cei care au venit foarte devreme la chioşc, înainte de ora 6.00, au putut să achiziţioneze cărţi în afara listei buclucaşe. O domnişoară poliţistă a reuşit să cumpere cartea, în ciuda neapartenenţei la listă, şi a întins şi o mică atenţie de 1 leu vânzătoarei, pe lângă leul pentru ziar. Pe vânzătoare a bufnit-o râsul: “Doamne, s-a întors lumea, dac-a ajuns Poliţia să îmi dea mie şpagă...”

Maria Crasi, de 72 de ani, a fost şi ea norocoasă, a primit cartea fără să fie pe listă: “Nu ştiam de listă. O să-mi anunţ cunoscuţii că se face listă. Dar să ştiţi că sunt cărţi foarte bune şi voiam să le am, că am o bibliotecă foarte frumoasă”. Patronul chioşcului, domnul Popescu, îmi explică: “Am făcut listă pentru clienţii fideli, că nu se putea altfel. Sunt oameni loiali şi am găsit soluţia asta, că nu puteam să-i satisfacem pe toţi. Ar fi trebuit să primim mai multe cărţi...” De primit, s-au primit 80 de cărţi – mai bine decât săptămâna trecută când chioşcul a primit 50 de cărţi – iar pe listă erau 65 de persoane. Care s-au înscris chiar şi de săptămâna trecută, ca să fie siguri c-o să prindă. Vânzătoarea îl completează: “Cum s-ar zice, mie îmi dau de mâncare oamenii ăştia, că sunt unii care vin în fiecare zi şi cumpără ziarul! Cum să nu le dau tocmai lor?!”

Ziua de joi, coşmarul vânzătorilor

Minutele trec, se luminează de ziuă, iar la chioşc apar din ce în ce mai mulţi muşterii. “Aveţi Adevărul cu cartea?”, “Sunteţi pe listă?”, “Nu”, “Atunci nu pot să vă dau”. Cei mai mulţi se îndepărtează nemulţumiţi, gesticulând şi comentând: “Dacă nici la 6 nu găsim... N-am ştiut de listă”. O doamnă ameninţă cu “televiziunea”. Alţii se înscriu pe listă pentru săptămâna viitoare. “N-am reuşit nici săptămâna trecută să iau cartea, nici acum, am rămas pe dinafară, dar m-am înscris pentru joia viitoare”, spune Ioan Agache, de 76 de ani. Marian Costea e mai norocos, e pe listă: “M-am înscris după ce n-am putut lua cartea săptămâna trecută. Iniţiativa e valoroasă, sunt cărţi foarte bune, poate reuşim să-i convingem şi pe tineri să pună mâna să citească. Problema e că săptămâna trecută au văzut cum s-au înghesuit unii să cumpere cărţi şi după aceea le vindeau pe-aici, prin Rahova”. Alţii confirmă: “Da, da, s-au vândut şi prin tramvai”, “Cineva vindea la piaţă cu 300.000 de lei”.

Vânzătoarea e îngrijorată: “Sper să-mi ajungă cărţile pentru clienţii mei, că am mai dat şi pe lângă...” Vine o doamnă: “Sunt Dobre...”, “Da, da, ştiu, sunteţi pe listă”. Altă doamnă spune şi ea cuvântul magic: “Zamfir, sunt pe listă... Să mă treceţi şi pentru săptămâna viitoare, că o iau şi cu 10 lei, că e bună”. Vânzătoarea profită de scurtele momente de linişte şi scoate caietul, să vadă cine mai trebuie să mai vină să-şi ia cartea: “Patru cărţi pentru librărie, că sunt clienţii mei vechi, patru pentru policlinică, o carte pentru şefa de la magazin de-aici din spate, unde mă duc eu la toaletă, una pentru domnul Silvăşan, care ia tot ce apare la Adevărul, şi carte, şi CD...” Aranjează nişte ziare şi oftează, mai mult ca pentru ea: “Uff, să treacă şi ziua de azi, că e un coşmar! Am zis că dacă termin şi cu joia asta, mă duc şi mă îmbăt! Dar să ştiţi că mi-e frică să nu intre lumea peste mine, stau încuiată aici, l-am adus şi pe patron, de dimineaţă, să stea şi el. Că de două nopţi nu mai pot să dorm, numai Adevărul visez!”.

Pentru clienţii fideli

Peste drum, la un alt chioşc, de la intersecţia Căii Rahova cu strada Petre Ispirescu, cărţile s-au terminat în câteva minute: “Le-am dat pe toate când am deschis, la 5.30. Douăzeci de cărţi am avut, pe lista mea au fost optsprezece persoane, iar două le-am vândut aşa. S-a înghesuit lumea acuma, că a fost pomană, săptămâna viitoare, când va fi cu bani, nu cred c-o să mai fie atâta nebunie. Vreau să zic că săptămâna trecută a venit una că vrea cinci cărţi şi nu i-am dat decât una. Şi după aia, am văzut-o în piaţă, vindea cartea cu 50.000 lei vechi”. La alte chioşcuri, vânzătorii apelează la diverse replici, ca să scape de bătaia de cap. Unora le spun că: “N-am primit şi nu primesc”, altora că: “Am avut cinci, dar le-am dat!” Adevărul, ca întotdeauna, e undeva la mijloc... O doamnă, Felicia Buga, a cumpărat cartea că i-a oprit-o vânzătorul: “Iau zilnic Adevărul şi mi se pare firesc să am prioritate. Degeaba se supără lumea. De ce să nu-mi ţină vânzătoarul, dacă eu cumpăr în fiecare zi ziarul?”.

Scandal la Piaţa Rahova

La 7 fără un sfert, în faţa chioşcului Rodipet de la Piaţa Rahova, e îmbulzeală. S-a format o coadă de aproximativ 15-20 de persoane care aşteaptă, iritată, să se deschidă chioşcul: “De ce nu deschide? Acuma face toată mânăriile!”, “Am căutat la toate chioşcurile pe-aici şi n-am găsit, toată lumea zice că dă numai la clienţii fideli”. La 6.58, chioşcul se deschide şi, în trei secunde, începe nebunia: “Spune că nu are deloc! N-are deloc!”, “Are, dar nu dă!”. “Am întârziat şi la serviciu şi tot nu prind şi eu cartea!”. Ecaterina Roată se plânge: “Am fost la două chioşcuri şi peste tot mi-au zis că nu-mi dau, că nu sunt clienta magazinului şi nu sunt pe listă. Foarte urât. Am ajuns ca pe vremea lui Ceauşescu!”. Elena Dură e indignată: “De la 5.30 am ieşit din casă şi nu am găsit. Şi săptămâna trecută am păţit la fel. La chioşcul de la Mitropolie, se făcuse listă joia trecută, erau 250 de oameni pe ea şi în dreptul fiecăruia era altă sumă! Ar fi bine dacă s-ar putea cumpăra de la redacţie”. Altcineva exclamă: “Eu am fost la un chioşc unde s-a dat în faţa mea o carte, iar mie mi-a zis că nu mai are! Uite, o să stăm aici, să vedem ce se întâmplă dacă nu plecăm”. O voce cere dreptate: “Control şi răsturnat chioşcul! Poliţia de ce nu ia nicio măsură?”.

O tanti se apropie cu o sacoşă de gura chioşcului, ia ceva şi dă să se îndepărteze. Coada o ia pe sus, că, vezi-Doamne, vânzătoarea i-ar fi dat cartea pe sub mână: “Dar potoliţi-vă, oameni buni, am luat un DVD. Zici că s-ar da diamante!”. În faţa nebuniei colective, la 7 şi 10 minute, vânzătoarea decide să tragă obloanele, până se liniştesc lucrurile şi se împrăştie poporul. Când redeschide, e cu nervii la pământ. Dacă mai întreabă cineva de Adevărul, începe să ţipe: “Nu mai am! M-aţi înnebunit cu Adevărul de dimineaţă. NU MAI AM!”