joi, noiembrie 13, 2008

Cordoba

Ziua 7

Cordoba mi s-a lipit de suflet. O poarta inalta, din piatra, m-a trecut in alta lume, în vechiul cartier al orasului imbibat de povesti, unde-s stranse, ca-ntr-un buchet, zeci de comori. Mezquita, catedrala transformata in moschee, si-apoi din nou in catedrala, aflata in mijlocul unui labirint de stradute, aproape ca nu se poate descrie. E o bijuterie, va implor sa n-o ratati. Nu ratati nici sinagoga, nici Casa Sefarad, nici Casa Andalusi... Ultima, Casa Andalusi, pe Calle Judios nr. 12, e o minune: intri intr-o casa tipic andaluza, din secolul al XII - lea. Muzica, aerul, aromele, apa clipocind pe pietre, panzele, lampile, hainele, toate te duc atunci, in timpul Califatului Cordobei. Dar mai presus de toate, mi-au placut in Cordoba aleile inguste si intortochiate, special facute - zice-se - pentru vizitatorii ce nu se grabesc. Iar eu nu m-am grabit. Si-am savurat, la maxim, totul. Si, pentru cateva ore, m-am simtit ca Alice in Tara Minunilor... V-am spus ca mi-a placut cel mai mult Cordoba, din cele trei orase ale vacantei mele andaluze?

Asta a fost un fel de rezumat :) Acuma o sa intram in detalii si, mai cu seama, in detalii fotografice :)

Am ajuns in Cordoba cu trenul, cu renfe. Cred ca am facut o ora si jumatate din Malaga si biletul a fost in jur de 19 euro de persoana. Eu zic c-a facut banii calatoria, trenurile lor arata impecabil, zici ca esti in avion. Si te simti ca-n avion: ti se infunda urechile, de la viteza, si esti rugat sa folosesti telefonul doar in spatiile dintre vagoane.

Trebe musai sa va pun o poza, sa vedeti boturile trenurilor :) Noi am fost c-un tren cu bot mai rotunjit :) Cel din dreapta de tot :)

Asa... In gara din Cordoba, prima oprire a fost punctul de informare turistica. E musai sa treceti pe-acolo si sa va umpleti de pliante. Ma rog, daca nu vreti maculatura, luati macar harta cu obiectivele. E foarte ok, va e super de ajutor, si e moca. Cuprinde tot ce va intereseaza: program, costuri, etc. Partea proasta e ca desi am luat foaia cu directive, nu ne-am prea uitat pe ea, si ne-am trezit ca la ora 14 inchideau o multime de chestii prin oras. Retineti chestia asta! Cordoba trebuie vizitata in mai multe zile (sa ramaneti vreo trei zile pe-aici cred ca ar fi ideal) tocmai din motivul asta: dupa ora 14.00 ramaneau foarte putine obiective deschise pentru vizitare. Cele mai multe se inchideau de tot, pentru tot restul zilei. Asa ca noi cand am iesit din Mezquita (unde-am stat vreo 2-3 ore), am constatat ca nu mai puteam vizita sau Alcazar de Los Reyes Cristianos sau baile califale. Sau alte muzee faine. Ca-si terminaseara programul pentru ziua cu pricina. Ei, asta e, tzeapa. Ca sa mai venim :)

Revenim la ale noastre. La Mezquita. 8 euro biletul. V-am pus linkul la pagina de wikipedia, sa cititi pe indelete ce-i cu ea. Eu atat va spun: e un MUST. E o moschee construita pe locul unei biserici crestine si, atunci cand Cordoba a fost recucerita de catolici, a fost transformata intr-o catedrala. Era, intr-o perioada, a doua cea mai mare moschee din lumea musulmana. E extraordinara, va spun. Cu zecile (sutele?) de piloni din interior, ca trunchiurile unor palmieri, cu arcadele si coloanele ei, cu vitraliile ascunse pe unde nu te-astepti, cu oazele de umbra, cu lumina calda si colorata, cu ferestrele inalte in semiintuneric, cu fasaitul pasilor pe gresia rece, cu micile intranduri, cu inaltimile, forfota placuta a grupurilor de turisti... Foarte mult mi-a placut.

Poze, poze :)
Eu, in lumina vitraliilor :)) Rupta dintr-un film de groaza, stiu :) Nu va mai zic ca dupa ce-am stat la poza nu mai vedeam nimic...

Exteriorul e si el demential: o curte dreptunghiulara, uriasa, cu multi pomi si cu alei din pietricele asezate pe verticala, sa-mi distruga mie picioarele :) Ca si in Malaga, ca si in Granada, tot cu incaltaminte nepotrivita am luat la pas si Cordoba. Dar cine mai avea, ca mine, sandalute rosii? :))

Revenim la curtea frumoasa cu fantani, cu intinderi limpezi de apa, in care se oglindeau fragmente, bucatzele de Mezquita. Cu un turn fenomenal, printre frunzele de-un verde crud :)

In preajma Mezquitei, alte minuni. Stradute frumoase, gazduind, generoase, magazine cu suveniruri. Farfurii colorate in toate culorile pamantului, moristi de toate felurile si marimile, invartindu-se de mama focului! Mama, ce-mi mai plac moristile. Unde vad una, pac fotografie! Am descoperit si unele sub forma de taurasi, dementziale!

Piatete simpatice rasarind la capatul strazilor lungi, ca niste surprize, ca niste daruri oferite calatorului.

Patio-uri, in gresie si faianta, invesmante in plante, adevarate oaze de racoare.

Cate-un palmier strans bine intre cladirile inalte, cate-un ochi de apa rece, rece, cate-o fereastra cu broderii, cate-o tufa cu flori, intanzandu-se pe cate un zid de piatra, cate-o masina tinandu-si parca rasuflarea, sa se strecoare pe stradute, trotuare inguste, inguste, ateliere ale mestesugarilor, cercelusi din ceramica, bratarele din piele de Cordoba, o frumusete :))

Casa Andalusi. 2, 5 euro biletul. Minunea de care va spuneam: atmosfera de secol XII. Cada cu apa rece, plina cu flori galbene si albe.

Si eu langa ea :)

Interiorul Casei Andalusi e dementzial, cum va ziceam, o desfatare pentru ochi :)

Sinagoga cu usa ei frumoasa...

Statuile de intelepti.

Aleile umbroase.

Intrandurile albe si simpatice.

Rochiile de flamenco, altfel decat cele din Malaga. Cu umerii bufanti, starturi-straturi.

Un club de flamenco, cunoscut in Cordoba. Meson La Buleria.

O strada galbena, catre o piata ce semana cu o arena (dreptunghiulara) de corrida.

Formele frumoase, dand spre cer.

Casele colorate.

Ascunzisurile :)

Strazile si casele umbrite si umbroase.

Firmele simpatice.

Ceramica alb-verde.

Magazinasul cu tricouri cu strumfi.

Morisca o data, morisca de doua ori...

Porumbeii albi si portocalele verzi.

Abtibildurile de pe geamuri.

Fantana arteziana, binefacatoare pentru picioare, din drumul spre gara.

Mi-a placut in Cordoba. Vreau sa mai ajung pe-acolo si sa stau mai mult de-o zi. Ca n-am vazut Medina Azahara, undeva, in preajma Cordobei. Si n-am vazut niste toate locusoarele alea care inchideau la 2... Nu m-am saturat de Cordoba, asta e clar. Si nici ruta Manolete n-am facut-o. Manolete asta e un super matador, of course. Din Cordoba. Si exista o ruta turistica facuta special in onoarea lui: unde locuia Manolete, unde iesea Manolete in oras, pe unde-a trecut Manolete... si tot asa. Despre Manolete, AICI.

Mi-am pozat si umbra in Cordoba, ca sa intelegeti ca mai vreau pe-aici:))

Gata. Mai am vreo doua zile si am incheiat periplul andaluz. Daca nici asta n-a fost un post kilometric, sa-mi ziceti mie cutzu :))

11 comentarii:

Dan Gheorghe spunea...

frumoase poze. o vacanta de vis, nu alta... asa mai zic si eu!!!

Florentina spunea...

ei, esti multumit? Ca ma tot bateai la cap ca n-am mai pus poze... Si-am pus acu' un milion de poze, de cred ca n-o sa ajunga nimeni la sfarsitul postului astuia...

cioara spunea...

am ajuns eu la sfirsit... si vreau iar la inceput:)

Florentina spunea...

:)) mai mergem, mai mergem?:)) Ce zici de toamna viitoare? Ca io zic asa: cele mai potrivite perioade de vizitat sunt iunie si septembrie-octombrie. Ca sa nu ne mai coacem :)) Io votez pentru sfarsit de septembrie 2009 :))) Te bagi, ciorica?

Anonim spunea...

Frumos. Foare frumos (si dragutz dialogul cu ciorica :))) Nu numai ca mi-ai facut pofta, dar ma si vad pe acolo! Luati-ma si pe mine cand mai plecati!!!

Florentina spunea...

Orasu' e dementzial, pentru asta pot sa garantez. Si fotogenic, dupa cum se si vede :) Io m-as mai baga si pentru vara viitoare :)) Ma bucur ca am resit sa starnesc cheful de concediu andaluz :))

Dan Gheorghe spunea...

nu mai comenta atata, mai bine pune poze mai multe. hai, nu sta!!!!!

Florentina spunea...

nu mai am timp :) si nu pot sa pun toate pozele, pana la urma, ca as tampi incarcand la ele :)

verbiaj. spunea...

cutu, ai avut si altele mai lungi. tu dai vreun premiu astora care citesc kilometrii tai? ca as merita unul. iti dau si o sugestie. cadoul e sub forma de felie, in care se joaca si se cer descoperite umbre lungi de cacao si nuci oachese.

gabriela spunea...

Buna. Eu locuiesc in Cordoba, de fapt ai facut poze in apropierea casei mele. Pentru cei ce vor sa viziteze acest oras deosebit( nu numai prin istoria lui ci si prin oamenii care locuiesc aici) ii sfatuiesc sa o faca in mai. Incepind cu sfirsitul lui aprilie aici sunt activitati in fiecare sfirsit de saptamina care termina cu FERIA in ultima saptamina din mai( incepe vinerea asta).Si sunt zile in care anumite monumente se pot vizita gratis. Eu stiu ca m-am indragostiti de acest oras.Gabriela

Florentina spunea...

Gabriela, nu mai zic ca te invidiez. Ca chiar te invidiez :) Revin si eu in Cordoba la sfarsitul lui spetembrie, de data asta pentru patru zile, nu pentru una :) Sunt sigura ca nu e suficient (m-as muta si eu maine acolo), dar e un inceput :) Si-acum caut un hotel simpatic in care sa stam patru nopti, eu si sotul, care sa fie in centrul vechi, dar care sa nu ne lase fara o para chioara in buzunar (ca mai tragem si o fuga la Malaga de cateva zile). Ceva sugestii?