Malaga, franturi din ziua 2

Eu zic ca am stat bine in Malaga. Hotelul nostru - Ibis Ciudad de Malaga - era pe Pasillo Guimbarda, 5. Si de-acolo, ajungeai imediat in centru, unde centru inseamna strada Larios. Mai pe romaneste spus, de la hotel, treceai un pod peste o presupusa apa (ca acolo nu era apa de rau de multa vreme), intrai pe Calle Esperanza, mergeai pe straduta cu pricina si ajungeai chiar in Larios (v-am zis ca asta e strada cheie, nu uitati) si in Plaza Constitucion, de la capatul strazii Larios. Hai ca v-am pierdut si nu vreau :) Daca trebe, fac si o schema :)

Retineti, insa, ca acolo unde incepe Calle Esperanza, e magazinul Flamenka, cu chestii legate de flamenco: pantofiori cu cuie in talpa (ca asa sunt pantofii de flamenco), CD-uri, tot soiul de brizbizuri... Lucru important: la intrarea in magazinash, pe dreapta, gasiti tot soiul de pliante, gratis (!), cu tot ce tine de flamenco in Malaga si in orasele apropiate (unde sunt spectacole, cine si cu cine vine la spectacole, unde-s locurile unde se canta si se danseaza flamenco in oras...) Treceti musai pe aici, daca vreti sa aveti un concediu imbibat de flamenco, eu am descoperit magazinelul cam tarziu. Pe de alta parte, cel mai ieftin CD e 10 euro. La aceeasi bani, eu am gasit CD-uri oferta cu Camaron (asta e chiar cineva in Andaluzia), la El Corte Ingles...

Tot pe Calle Esperanza, mai sunt doua magazine din fata carora eu nu mai voiam sa plec: Viva la Feria (cu accent pe e) si El Rocio. Ambele comercializeaza rochii de flamenco. Mama, mama, o splendoare! Am tanjit si eu dupa o rochie din-aia (o sa le vedeti mai jos, in poze), dar cea mai ieftina era vreo 100 de euro si tinand cont ca n-aveam pe unde s-o port, am abandonat. Da' cu greu... :( Bun, in perioada in care am fost noi in Malaga (5-14 august), magazinele cu pricina (si altele cu acelasi profil) erau super populate de doamne in cautare de rochii. Domnii stateau la intrare si pazeau carucioarele cu bebelusi (toate carucioarele aveau umbreluta, super chic) si doamnele probau rochii (care costau si 300 de euro). Ca se apropia Feria de Malaga, evenimentul cel mai tare din oras, pe care noi nu l-am prins :(, si toata lumea trebuia sa fie imbracata de sarbatoare: doamnele in rochii cu volane si domnii in costume speciale (cu palarie si ce-o mai fi... pe mine ma interesau madamele).

Despre Feria de Malaga, cititi p-aici. Sper s-ajung o data in Malaga si-n timpul sarbatorii :)) Care tine cam zece zile, intre 15 si 24 august.

Ei, dar ce-am facut noi a doua zi? Ca despre asta era postul asta :)Am vizitat Alcazaba si Gibralfaro. V-as putea povesti eu despre ce-i vorba, dar v-am pus mai bine niste linkuri catre niste chestii cat de cat documentate, ca eu sa am spatiu sa scriu chestii "de interior" :)) Bun, sfat de retinut: a se vizita devreme cetatea Alcazaba si Castelul Gibralfaro. Cat de devreme. Ca altfel va bate soarele in cap si n-o sa mai apreciati vizita. Biletul combinat pentru cetate si castel costa 6,60 euro. Noi am mers mai intai la Alcazaba, uite poze mai jos...

Alcazaba, printre frunze...

Interior de cetate...

Detalii...

Detalii...

Io, prin Alcazaba..

Fereastra catre oras...

Ziduri si oras...

Pe langa Alcazaba, catre castelul Gibralfaro...

... dupa Alcazaba, am urcat la Gibralfaro. Pentru ca, retineti: desi par sa aiba legatura intre ele, cele doua obiective nu sunt conectate. Vizitezi Alcazaba, revii la baza dealului, si-abia apoi mergi catre castelul Gibralfaro (din varful dealului), pe o alee cam abrupta, pe langa cetatea Alcazaba, cu soarele in fata si cu putine locuri umbroase pe drum. Si urci, si urci, si soarele e naspa (mai ales daca te-a gasit urcatul pe la ora 12, cum ne gasise pe noi), si da-i cu apa, si pune sepcuta, si pune ochelarii, si mai respira...

In stanga, colonii de cactusi si diverse alte plante rezistente la caldura, in dreapta o vale-adanca... si da-i, si da-i, pana sus.

La un moment dat, pe la final de urcus, dai si de o banca din piatra de unde ai o vedere super asupra orasului, si mai cu seama asupra arenei de corrida...

... si la un moment dat ajungi si la Gibralfaro. Dar e asa de cald, ca nu prea mai ai chef sa vezi nimic :) Da' printre razele de soare, ai timp sa vezi totusi niste turnuri crenelate care ti-amintesc de acoperisurile caselor lui Gaudi.

De sus, se vad satele din jur cu case albe...

... si crenelurile de care va spuneam...

Pe-acolo pe sus e si un chiosculet. Si poti sa-ti iei inghetata :) Pe care eu am apreciat-o la maximum :) Si poti sa-ti iei si apa :) Con gas, Perrier - 1, 40 euro. Cea plata - 1 euro. Ca sa va spun o chestie: astia nu beau apa minerala. Peste tot e apa plata. Plata. Fara bule. Care mie nu-mi place. De-abia gasesti in supermarket, intr-un colt, un bax de apa cu bule. Care costa mai mult decat ailalta.

De sus, vederea e fenomenala. Nu pierdeti asta din vedere. Si nu va lasati descurajati de faptul ca e cald si e de urcat. Pe bune ca merita.

Catedrala, "La Manquita", in departare... La Manquita, adica femeia cu un singur brat... asa i se zice catedralei care, in urma suspendarii constructiei pe la 1782, a ramas doar cu un turn... si nu cu doua, cum se planuise...

Dupa trebusoara asta, eram lesinati. Varza. Obositi. Asa ca am luat o pauza, ne-am dus prin camera si am iesit mai spre seara. Ca eram rupti, repet.

Si zicem noi: hai la plaja. Ca nu vazusem apa. Si mergem, si mergem (ca nu invatasem inca scurtaturile) si, in apropiere de plaja Malagueta, dam de La Malagueta - arena de corrida. Si pe-acolo, niste cozi... Lume multa. Ce sa fie, ce sa fie? Spectacol moca. Gratis. Ca era nu stiu ce competitie intre scoli taurine, se intreceau niste "Novilleros" (matadori in devenire), asa ca era cu intrare libera.

Ne-am dus la plaja pentru vreo ora si ceva si ne-am intors si noi la novillada - asa se numeste corrida in care taurii sunt mai mici ca varsta (au cel putin trei ani). La corrida adevarata, taurii au cel putin patru ani, din cate inteleg :)

Uite niste novilleros... Cu cel in verde, Manuel Dias Gomes, m-am pozat eu cateva zile mai tarziu :) Si Mariusache s-a pozat cu altu', in roshu :)



Atata... doar trei poze. Ca vreau sa va spun, intr-un post special, ce-i cu taurii astia, cu picadorii si matadorii. Vine si el... postul... intr-una din zilele urmatoare. Pana nu uit de tot ce-am facut in concediu :) Si tot in zilele urmatoare, alte chestii, la gramada, din Malaga.