Malaga, ciudad del paraiso...

Ziua 1

Postul asta e pentru cei ca mine. Pentru cei care-au batut netul in lung si-n lat, cautand informatii despre orasul andaluz pe pe tarmul Marii Mediterane... Mare lucru n-am gasit (lasand la o parte site-urile in engleza), dovada ca fie romanii nu se prea duc la Malaga, fie se duc si nu pun nimic pe net (sa afle si altii). Ca alta varianta gen - am fost si nu mi-a placut - nu cred sa existe... Daca ai cap si-ti faci un traseu misto prin Andaluzia, nu se poate sa nu iasa o chestie de vis (sa nu zic "vacanta de vis", ca ma enerveaza la culme formularea). Din toate punctele de vedere si mai cu seama din punct de vedere vizual, cele zece zile in Andaluzia au fost dementiale. Stau chezasie cei trei giga de poze din calculatorul de acasa. Asa ca postul asta si urmatoarele vor fi dedicate vacantei mele. O sa incerc sa impart informatia si pozele in bucatele (Malaga, Granada - Alhambra, Cordoba, corrida, flamenco...), ca sa fie usor de digerat.

Incep cu Malaga. Orasul in care s-a nascut Pablo Picasso.

Am ajuns noaptea, pe la vreo 11 ora locala, ca zburasem cu Blue-Air-ul. Cand am iesit din aeroport, am transpirat instant. Cald, fratica... cald, rau. Ma rog, eram in subteran cumva, ca intr-o parcare, si caldura era accentuata la maximum. Luat autobuzul 19 care face legatura cu orasul (Aeroport - Plaza del General Torrijos) si, in vreo 15 minute (hai, 20, dar cred ca e cam mult), am coborat in statia Alameda Principal (Alameda e strada principala a orasului, sa-i zicem asa, un fel de Gran Via din Barcelona, pentru cunoscatori). Autobuzul ar fi ajuns el si mai repede in centru, dar e in constructie metroul Malaga. Da, metrou pentru 500.000 de locuitori...

Ibis-ul nostru (na, ca fac si reclama) era la doi pasi. Cazat, mancat (am apreciat faptul ca bucataria astora era deschisa 24 din 24, eram lesinati de foame...) Ah, vedeti ca la multe dintre restaurantele din Malaga, "patatas fritas" inseamna, de fapt, chips-uri, si nu cartofi prajiti. Lamuriti-va, inainte de a comanda. Si da, legat de costuri, daca va intereseaza si asta, noi am dat 531 de euro pentru 9 nopti, camera dubla. Am facut rezervare prin site-ul lor si totul a fost ok, am prins si un fel de reducere. La o zi dupa ce plecam noi, insa, pretul unei nopti crestea considerabil, ca incepeau cele zece zile de Feria, evenimentul anului in Malaga.

ZIUA 1 IN MALAGA
Chiar daca eu sunt obsedata si fac milioane de planuri si planuletze, sa nu scapam nimic din ceea ce merita vazut, pentru prima zi n-am facut program :) Program de voie, ca sa zic asa, de familiarizat cu orasul. De depistat chestiile misto (ca e mai simplu sa ajungi la ele apoi, daca esti cumva in tema), de respirat orasul, de vazut oameni, fetze, expresii... Asa ca am depistat Plaza Marina (piata principala a orasului, unde e principalul oficiu de turism din Malaga si de unde am luat sumedenie de harti si de planuri cu trasee...), am depistat parcul orasului (cu o vegetatie de-ti cadeau plombele, cu palmieri si mai stiu eu ce specii tropicale, udate in continuu), Plaza de Merced (unde e casa in care s-a nascut Pablo Picasso, astazi sediu al Fundatiei Pablo Picasso), depistat catedrala, zarit asa, in departare, Alcazaba (cetatea orasului) si Castelul Gibralfaro (Alcahaba si Hibralfaro, daca vreti sa va dati rotunzi)...

Marques de Larios. Sau, simplu, Larios. Asta e strada comerciala, pietonala, cu multe, multe magazine (Zara, Women Secret, etc), cu Pan's (loc bun de mancat sanvisuri), cu Casa Mira (retineti locul asta, aici se mananca cea mai buna inghetata din Malaga... Se mandresc cu faptul ca fac inghetata de pe la 1890... da' e buna, chiar buna), cu niste hoteluri mai de fite, unde inteleg ca se mai cazeaza si Antonio Banderas, cand vine p-aici, ca si el s-a nascut tot in Malaga...

Retineti, de la Casa Mira, urmatoarele arome: manzana verde (mar verde), fresa (capsuni, inclusiv cu semintele din fructe) si... nata helada. Ei, ultima e bestiala! Are fix aceeasi aroma ca pachetul ala de inghetata, tip unt, pe care ni-l cumparam inainte de 1989. Ce-am mai tanjit eu dupa gustul ala... Nu ma gandeam ca-l voi redescoperi la Malaga:))

Ce e tare la strada asta e ca poti sa gasesti oameni pe-aici la orice ora a zilei, chiar si in perioada de siesta (13.30 - 17.30 (18.00), cand inchid aproape toate magazinele. Strada e aparata de soare de niste chestii - niste bucati de panza, cred - agatate de-o parte si de alta a strazii, de cladiri - asa ca temperatura e suportabila, in toate momentele zilei. Panzele care apara de soare sunt destul de intalnite prin centrul orasului, si pe alte stradute...

Acuma, ca veni vorba, nu plecati la drum (cum am facut eu) cu gandul ca o sa muriti de cald pe-acolo, ca o sa va topiti cumva, ca vin valurile de aer cald din Africa si va omoara. FALS. Cine suporta Bucurestiul suporta orice. Mai mult chiar, temperatura din orasele andaluze (chiar si din Granada si Cordoba, care nu sunt la mare, ci in interiorul peninsulei) este suportabila, digerabila, chiar nostima, in raport cu ce e acasa. Da, la soare e cald si transpiri intruna, dar soarele e suportabil, iar la umbra, ei bine, la umbra, e de vis. Poti sa stai sa mananci inghetata si nu ti se topeste in mana in trei secunde...

Neaparat, sa cumparati "almendras" de la unul dintre mosulicii care, in prag de seara, isi fac aparitia pe stradutele din jurul strazii Larios. V-am pus eu prezentarea in spaniola, dar, pentru necunoscatori (printre care ma numar si eu), almendras seamana la gust cu alunele, cu miezul de caisa. Sunt sarate, prajite, bune si usor uleioase si costa 2 euro cornetul mic si 3 euro cornetul mare. Se vede un nene in poza de jos...

Tot pe-acolo, pe Larios, gasiti de vanzare si bilete la Corrida, atentie!, cu un adaos de 20% fata de biletele care se vand chiar la locul faptei, la "Plaza del Toros - La Malagueta". Asta a fost afisul cu programul lunii august, care impanzise orasul... Click pe afis, pentru marire.

Despre corrida, mai tarziu. In posturile viitoare. Unde o sa invat si eu, o data cu voi, ce e un novillero, un matador, un picador... si-asa mai departe. Ca i-am vazut pe-acolo, dar acum de-abia invat abecedarul corridei. Data viitoare o sa fiu mai pregatita :)

Aham, am uitat sa va spun si ca dupa ce ne-am rupt picioarele depistand punctele de interes ale orasului, ne-am rupt picioarele si mai rau prin magazinele mallului Larios Centro, de pe Avenida Aurora. Cuvantul cheie - Rebajas. In traducere libera, mocaceli:) Va detaliez si mocacelile, in alta zi :). Seara, am mancat intr-o cerveserie din mall-ul asta (berarie, in traducere libera) un fel de mancare luat la nimereala. Gaditana - se numea felul de mancare - si era compusa din: huevo estrallado, patatas panadera, sofrito especial y pollo plancha :)) Tare, nu?

La spaniola pe care o stiu eu (doar din telenovela "Inger salbatic", la care ma uitam in liceu), e limpede ca n-aveam habar ce mi-am comandat. Mariusache, idem. Idem, cat priveste spaniola, ca el si-a luat altceva, tot cu pollo, cu pui, adica, dom'le, care s-a dovedit snitel cu cartofi prajiti :)) Oricum, am mancat bine. Foarte bine. Si ne-am intors in camera rupti.

Per total, in prima zi in Malaga am descoperit un oras foarte simpatic (care seamana, intr-un fel, cu Barcelona, doar ca la scara mai mica), cu stradute inguste, cu ferestre inalte si flori in ferestre, cu multe evantaie (nu era dama fara evantai), cu "almendras", cu multa verdeata si trandafiri japonezi, cu mozaicuri si bucati colorate de faianta pe toate cladirile, un amestec de vechi si nou, de turisti de toate natiile si malaguenezi autentici, iesiti la promenada prin oras, cand se mai potolea caldura. Si da, in prima zi n-am vazut marea :) Ca n-am mai apucat. Dar stiam ca e pe-acolo, asa ca nu ne-am grabit.

Urmatoarele zile in Malaga, in postul urmator, ca daca mai pun si poze, asta o sa fie lung cat o zi de post :))