Plushenko-euforica

E clar: dac-o mai tzin mult cu Plushenko, cu fatza mea tampa si zambitoare cand il vad patinand, o sa fiu obligata sa transform blogul asta intr-un blog de fan, intr-un blog dedicat lui. Rusnacului astuia blond care nu-mi da voie nici sa clipesc cand e pe gheatza. Si zau, v-o spun cu toata sinceritatea, n-o sa-mi para rau. Trimit un mail, mi se-aproba fan-clubul virtual si asta e: scriu exclusiv despre Plushenko :)) Da. E o varianta... Nu-i rea, nu?

Pana una-alta, va spun doar atat: cu exercitiul asta, pe muzica din Zorba Grecu', pe care l-am vazut eu cu ochii mei, cu exercitiul asta pe care-o sa-l prezinte, cica, la anul, in competitiile de amatori, SUNT SIGURA ca o sa-si faca varza concurenta. Plushenko e dementzial. Aranjamentul muzical e dementzial. Daca Marton e responsabil de sunetele alea de vioara, care-mi ridica mie paru' pe mana, ma inclin in fatza lui. Deshi nu-s cel mai mare fan al lui... Dar muzica, credetzi-ma pe cuvant, e... nici nu stiu sa va spun cum e... Si Plushenko e mai bun ca niciodata. Ca dupa ce-am venit de la spectacolul de aseara (pardon, alaltaseara, ca acu' e deja 1 noaptea si 26 aprilie), eram prea coplesita sa va povestesc.

Acu' sunt capabila de ceva coerenta si va spun ca am vazut un Plushenko fenomenal. Sigur. Vesel. Cu chef de giumbuslucuri. Comunicand permanent cu cei din public. Constient ca-i bun, ca-i foarte bun. Io nu credeam ca omu' asta mai poate creste, sincer. Mi se parea c-a atins maximul, ca nu se poate mai mult de-atat. Da' de fiecare data si de fiecare data, parca-i si mai bun, si mai pregatit... Si ca veni vorba... dintre patinatorii mei favoritzi, Evgeni Plushenko e singurul la care nu-mi clantzaneau dintzii de frica atunci cand evolua in concursuri. Singurul caruia nu era nevoie sa-i tzin pumnii. Ca se descurca singur.

Da. Stiu. Am pasiuni puternice :)) Ca sa ma exprim eufemistic. Putzine, da' bune - ma apar eu acu'. Dom'le, de-aia exista blogul asta: ca sa torn in el entuziasmul, bucuriile, frustrarile. Si-acu' va zic sincer ca mai dureaza cateva zile bune pana ies din transa plusheala, tre' sa ma mai suportatzi oleaca. Na, c-am inventat si cuvinte:)

Si-acu' filmuletze :)) Ca sa vedetzi si voi cum patineaza nebunul asta pe muzica din Zorba... Am batut youtube-ul in lung si-n lat ca sa gasesc o varianta comestibila (nici nu-s prea multe, ca e un program foarte nou) si-am gasit doua. Nu m-am putut hotari la una din ele, asa ca le pun pe amandoua, desi, in esentza, contzin acelashi lucru. Adevaratzii fani ai lui Plushenko o sa ma intzeleaga. Restul lumii, nu :))

Primul filmuletz e realizat undeva, prin Japonia. Are cateva atuuri: muzica se-aude bine, ba chiar foarte bine (va rog eu, ascultati-o) si... comentatorii vorbesc putzin. Ceea ce e beton. Nu sunt prinse toate moacele si gesturile lui Plushenko... da' muzica, muzica... ea conteaza in cazu' asta:



Al doilea filmuletz necesita rabdare. E de la Ljubljana si comentatoarea e o pacoste. Vorbeste intruna, dom'le, nu se poate opri. In ciuda tampitei care trancane, n-am putut renuntza la clip pentru ca e muuult, muuult mai bine filmat. Se vad toate fetzele pe care le face Plushy in timpul programului, toata veselia, toata nebunia... Daca primu' film primeste nota 10 pentru muzica, filmu' doi e pentru moace :) Pentru maini, pentru pleata aia blonda, pentru bis, pentru energia rusului meu favorit :)) Bucata mea preferata - de la minutul 1.40 in sus :))

Da. Ce-atzi vazut voi mai sus, am vazut eu pe 24 aprilie, pe la 8 si jumatate seara. Ferice de mine :)) Partea proasta e ca a trecut totul prea repede, mult prea repede... asa ca acuma, daca stau sa ma gandesc, mi-au ramas in minte doar cateva lucruri: fericirea de pe fatza lui, cand patina, zambetul meu intins pe toatza fatza, tipetele disperate ale unor pustoaice din dreapta mea, parca si jocul de picioare, si fluturarea unei maini, si cum dadea Jenia din cap si fredona cand canta Dima Bilan, cum iesea din culise si-si astepta, cuminte, randul sa intre pe gheatza, cum pandeam eu cu coada ochiului aceleasi culise: se vede, nu se vede o bucata de par blond?!, cum nu-mi venea mie sa plec de langa masa unde dadea autografe, la finalul spectacolului, langa Marton si Bilan... Mi-amintesc niste franturi si parca-mi pare rau ca n-am retzinut tot, ca nu mi s-au fixat pe retina, in intregime, cele trei iesiri la rampa ale lui Jenia. De-aia zic acu', in miez de noapte: sa mai vina Plushenko! Ca io nu m-am saturat sa-l vad...