Va mai amintiti?

... mai bine zis: v-o mai amintiti? In copilarie, era jucaria mea favorita. Habar n-aveam cum se numea. De-aia mi-a si fost atat de greu sa o gasesc acum: nu stiam cum ii zice, cum s-o cer. Era un fel de tub, un soi de ochean. La un capat avea un gemuletz prin care se intrezareai niste bobite de sticla colorata. Tu-tzi lipeai ochiul curios de celalalt capat. O ploaie de culoare iti invada privirea: rosu, galben, verde, maro, albastru, gri, portocaliu... Si cu cat invarteai ocheanul intre degete, cu atat iti apareau in fata sumedenie de combinatii de culori, frumoase, neobisnuite, la care nu te-ai fi gandit... Mama, ce-mi mai placea. Toata ziua roteam la tubuletzul ala si de fiecare data bobitele se-asezau altfel, si altfel, si altfel...

Aveam mai multe astfel de ocheane cand eram copil. Stiu ca le gaseam intotdeauna la mare. Marea era sursa de culoare :) Bine, ele n-aratau prea bine, tubusoarele. Erau dintr-un carton mai gros, gri si fara personalitate. Inauntru insa, era o nebunie, era o invazie de rosu si de verde, si de galben, si de, si de... Ma rog, ati inteles ideea.

Ei, au trecut anii (ca sa scurtez povestea) si am uitat de jucarica mea favorita. Credeam ca am uitat cu totul. Dar stiti prea bine ca lucrurile care-ti plac raman cuibarite undeva, intr-un coltisor al memoriei, in cufarul cu amintiri frumoase. Lasand poezia la o parte, chiar credeam ca am uitat. Cand, acum doi ani, in vara (tot vara, ca jucariilea astea erau legate in mintea mea de vara si de mare), am zarit, pe Vaci Utca, in Budapesta, un tubusor, printre alte zeci de suveniruri. Mama, ce incantare s-a citit pe fata mea, sa va spuna cei sapte oameni cu care-mi petreceam vacanta :)) Bine, ocheanul cu pricina costa vreo 20 de euro, noi eram la sfarsitul preumblarii noastre prin Viena, Praga, Budapesta... asa ca... asa ca nu mi-am luat ocheanul :(

Dupa aia, un an de zile m-am ofticat. Ca nu mi l-am luat. Si l-am tot cautat in Romanica. Nici urma, parca intrase in pamant, dom'le. Nu l-am gasit nici pe langa Peles - unde sunt tot soiul de chestii simpatice - nici pe langa Sinaia, pe nicaieri... dar l-am gasit in vara lui 2007 la Barcelona si-mi venea sa iau vreo 10. Ei, am luat unul singur. Una singura. Ca am ramas in continuare cu dilema "cum se cheama, dom'le, chestia asta?". Pe asta al meu - facut de niste nemti - scrie Kaleidoscop. Sa-i ziceam, asadar, caleidoscop, pe romaneste.


Bun, ce-ati vazut voi pana acum e ceea ce vad eu cand ma uit in caleidoscop. Neavand eu ce face, am zis sa pun la treaba aparatul de fotografiat. Si da-i si focuseaza, si focuseaza, parca lentilele aparatului ar putea sa se comporte vreun moment ca si ochiul uman :)) In fine, am facut niste poze bunicele. Bunicele, in sensul ca pot sa va explic despre ce jucarica e vorba, chiar daca nu-i stiu numele. Sa mai vedem, asadar, cateva poze. Si va spun si finalul tragic al povestii...

Si inca una...

Si inca una... Bun aparat am, nu? E-n stare sa-ti arate exact ce vad eu, cand bag ochiul in tub :)

Si cum stateam eu, am zis sa fac poze si invers :) Sa fotografiez, adica, si capatul celalalt al tubului, unde se intrevad bobitele colorate, prin cerculetul de sticla aproape mata. Astea sunt preferatele mele:

Si inca una...

Si inca una, the best of all:))

Ei, bun, cred ca as fi facut poze toata ziua, ba la un capat, ba la celalalt al tubuletului cu sticla colorata. Numai ca... iata ce s-a intamplat:

Cam cetoasa, nu? Ia sa mai fac eu una, ca arata bine... Si ca poate isi revine :)

Da, arata bine, intra-devar. Dar aparatul nu si-a mai revenit. Si de focusat, nu mai focuseaza:( Nimic. Si ca sa ma convinga ca e cazul sa ma potolesc cu experimentele, mi-a afisat un "Focus error" pe ecran:( Asa ca, adio poze. De tot. Zice lumea asta desteapta de pe net ca s-a bulit nu stiu ce "motor de focus". Si ca "la service cu el". Cu aparatul. Asa ca "la service cu el". Va tin la curent daca s-a remediat problema. In fine, ca sa nu finalizez postul asta asa, in cheie trista, pun si o fotografie a tubuletului care mi-a stricat aparatul foto. Sau io oi fi fost de vina ca am tras de el pana a murit?! In fine, uite cum arata, pe net: (io nu am decat unul, a nu se intelege ca am trei). Ca i-as fi facut o poza la final, tubuletzului, dar n-am mai avut cu ce :(

Acestea fiind zise, declar pe proprie raspundere si pe semnatura ca acesta este cadoul meu preferat :) Si ca daca vedeti pe undeva, nu uitati ca eu il primesc cu mare drag. Ca m-am gandit sa fac colectie :)

Update: 29 martie 2008
Pentru cine mai e curios de soarta aparatului meu, care a cedat psihic si fizic in timp ce-l fortzam eu sa se comporte ca ochiul uman - aflatzi ca l-am dus la service si l-am luat inapoi. In stare excelenta. Ca desi dadea in continuare focus error, individu' de la service l-a intors la setarile din fabrica, si mesaju' naspa de pe ecran a disparut ca prin minune. Bun, si aparatu functzioneaza bine-mersi. Si cu ocazia asta am aflat ca s-au facut vreo 80.000 de expuneri (da', atzi citit bine!), ceea ce inseamna ca l-am folosit serios pe saracu' aparat. Nu stiu, pana la urma ce s-a intamplat cu el, de ce a dat mesajul de eroare - poate a vrut sa ma avertizeze pe mine sa nu il mai stresez, ca e si el, doar un aparat... - ideea e ca acu' functzioneaza bine-mersi.