sâmbătă, februarie 09, 2008

Va mai amintiti?


... mai bine zis: v-o mai amintiti? In copilarie, era jucaria mea favorita. Habar n-aveam cum se numea. De-aia mi-a si fost atat de greu sa o gasesc acum: nu stiam cum ii zice, cum s-o cer. Era un fel de tub, un soi de ochean. La un capat avea un gemuletz prin care se intrezareai niste bobite de sticla colorata. Tu-tzi lipeai ochiul curios de celalalt capat. O ploaie de culoare iti invada privirea: rosu, galben, verde, maro, albastru, gri, portocaliu... Si cu cat invarteai ocheanul intre degete, cu atat iti apareau in fata sumedenie de combinatii de culori, frumoase, neobisnuite, la care nu te-ai fi gandit... Mama, ce-mi mai placea. Toata ziua roteam la tubuletzul ala si de fiecare data bobitele se-asezau altfel, si altfel, si altfel...

Aveam mai multe astfel de ocheane cand eram copil. Stiu ca le gaseam intotdeauna la mare. Marea era sursa de culoare :) Bine, ele n-aratau prea bine, tubusoarele. Erau dintr-un carton mai gros, gri si fara personalitate. Inauntru insa, era o nebunie, era o invazie de rosu si de verde, si de galben, si de, si de... Ma rog, ati inteles ideea.

Ei, au trecut anii (ca sa scurtez povestea) si am uitat de jucarica mea favorita. Credeam ca am uitat cu totul. Dar stiti prea bine ca lucrurile care-ti plac raman cuibarite undeva, intr-un coltisor al memoriei, in cufarul cu amintiri frumoase. Lasand poezia la o parte, chiar credeam ca am uitat. Cand, acum doi ani, in vara (tot vara, ca jucariilea astea erau legate in mintea mea de vara si de mare), am zarit, pe Vaci Utca, in Budapesta, un tubusor, printre alte zeci de suveniruri. Mama, ce incantare s-a citit pe fata mea, sa va spuna cei sapte oameni cu care-mi petreceam vacanta :)) Bine, ocheanul cu pricina costa vreo 20 de euro, noi eram la sfarsitul preumblarii noastre prin Viena, Praga, Budapesta... asa ca... asa ca nu mi-am luat ocheanul :(

Dupa aia, un an de zile m-am ofticat. Ca nu mi l-am luat. Si l-am tot cautat in Romanica. Nici urma, parca intrase in pamant, dom'le. Nu l-am gasit nici pe langa Peles - unde sunt tot soiul de chestii simpatice - nici pe langa Sinaia, pe nicaieri... dar l-am gasit in vara lui 2007 la Barcelona si-mi venea sa iau vreo 10. Ei, am luat unul singur. Una singura. Ca am ramas in continuare cu dilema "cum se cheama, dom'le, chestia asta?". Pe asta al meu - facut de niste nemti - scrie Kaleidoscop. Sa-i ziceam, asadar, caleidoscop, pe romaneste.


Bun, ce-ati vazut voi pana acum e ceea ce vad eu cand ma uit in caleidoscop. Neavand eu ce face, am zis sa pun la treaba aparatul de fotografiat. Si da-i si focuseaza, si focuseaza, parca lentilele aparatului ar putea sa se comporte vreun moment ca si ochiul uman :)) In fine, am facut niste poze bunicele. Bunicele, in sensul ca pot sa va explic despre ce jucarica e vorba, chiar daca nu-i stiu numele. Sa mai vedem, asadar, cateva poze. Si va spun si finalul tragic al povestii...

Si inca una...

Si inca una... Bun aparat am, nu? E-n stare sa-ti arate exact ce vad eu, cand bag ochiul in tub :)

Si cum stateam eu, am zis sa fac poze si invers :) Sa fotografiez, adica, si capatul celalalt al tubului, unde se intrevad bobitele colorate, prin cerculetul de sticla aproape mata. Astea sunt preferatele mele:

Si inca una...

Si inca una, the best of all:))

Ei, bun, cred ca as fi facut poze toata ziua, ba la un capat, ba la celalalt al tubuletului cu sticla colorata. Numai ca... iata ce s-a intamplat:

Cam cetoasa, nu? Ia sa mai fac eu una, ca arata bine... Si ca poate isi revine :)

Da, arata bine, intra-devar. Dar aparatul nu si-a mai revenit. Si de focusat, nu mai focuseaza:( Nimic. Si ca sa ma convinga ca e cazul sa ma potolesc cu experimentele, mi-a afisat un "Focus error" pe ecran:( Asa ca, adio poze. De tot. Zice lumea asta desteapta de pe net ca s-a bulit nu stiu ce "motor de focus". Si ca "la service cu el". Cu aparatul. Asa ca "la service cu el". Va tin la curent daca s-a remediat problema. In fine, ca sa nu finalizez postul asta asa, in cheie trista, pun si o fotografie a tubuletului care mi-a stricat aparatul foto. Sau io oi fi fost de vina ca am tras de el pana a murit?! In fine, uite cum arata, pe net: (io nu am decat unul, a nu se intelege ca am trei). Ca i-as fi facut o poza la final, tubuletzului, dar n-am mai avut cu ce :(

Acestea fiind zise, declar pe proprie raspundere si pe semnatura ca acesta este cadoul meu preferat :) Si ca daca vedeti pe undeva, nu uitati ca eu il primesc cu mare drag. Ca m-am gandit sa fac colectie :)

Update: 29 martie 2008
Pentru cine mai e curios de soarta aparatului meu, care a cedat psihic si fizic in timp ce-l fortzam eu sa se comporte ca ochiul uman - aflatzi ca l-am dus la service si l-am luat inapoi. In stare excelenta. Ca desi dadea in continuare focus error, individu' de la service l-a intors la setarile din fabrica, si mesaju' naspa de pe ecran a disparut ca prin minune. Bun, si aparatu functzioneaza bine-mersi. Si cu ocazia asta am aflat ca s-au facut vreo 80.000 de expuneri (da', atzi citit bine!), ceea ce inseamna ca l-am folosit serios pe saracu' aparat. Nu stiu, pana la urma ce s-a intamplat cu el, de ce a dat mesajul de eroare - poate a vrut sa ma avertizeze pe mine sa nu il mai stresez, ca e si el, doar un aparat... - ideea e ca acu' functzioneaza bine-mersi.

7 comentarii:

Anonim spunea...

Curios e faptul ca toti aveam tuburi prin care ne benoclam. Fetele se uitau la flori si alte sticle colorate, iar baietii la tuburi cu poze ce intruchipau "trupe" sexy. Io cred ca aparatul tau este de gen masculin si vroia sa faca alte poze decat alea cu care era sfortzat :)

Florentina spunea...

Mai io nu-mi aduc aminte de tuburile cu poze, dar poate eram prea prinsa de sticlute si de pietricele :) Acuma, ca aparatu' meu ar fi de genul masculin si ar fi intrat intr-un soi de greva... tot ce e posibil. Sper, insa, ca-l poate cineva convinge - respectiv, nenea de la service - sa iasa din greva foamei, ca io am nevoie de el :)

Raluca spunea...

caleidoscop se cheama, am avut si eu cateva pe vremuri, se gaseau la Romarta iar acum parca au intrat in pamant. anul asta am dat peste un blog al unei tipe care confectioneaza, dar l-am pierdut...si eu vreau sa-l regasesc.

Florentina spunea...

Eu l-am regasit deja, dar nu in Romania. Am pescuit unul de la barcelona si unul de la viena... Dragutze foc. Imi place sa le am si ma uit prin ele :)

dana spunea...

Sunt la libraria Carturesti cateva caleidoscoape. Libraria de pe strada Verona, de langa cinema. Sunt dragute, dar cam scumpe. Am gasit si eu pe net o tipa care le face. Adresa e www.inoatana.wordpress.com.
Alea de la CArturesti sunt 79 si astea de pe net sunt 50. Exista sanse sa fie aceeasi tipa care le face cu cea care le-a adus la Carturesti. Am uitat s-o intreb.
Oricum, eu ma uit aproape toata ziua prin ele...cand nu sunt asa multi clienti pe-acolo.:)
Well...m-am trezit si eu vorbind.
Bye!

Lidia Varga spunea...

Caleidoscoape puteti gasi si aici
http://www.lidiartglass.ro/modele.php?id=38

Florentina spunea...

@Lidia, multumesc, arata extraordinar. De fapt, pentru mine, asta e combinatia fatala: caleidoscop plus vitralii. Astea sunt micile-marile "chestii" pe care le caut in fiecare concediu si care ma bucura teribil.
Multumesc mult pentru semnul de viata. Am pus ochii deja pe un caleidoscop, o sa pun si eu un post special pe blog cu lucrusoarele tale, arata superb.
Si, ca veni vorba, o sa fac ceea ce mi-am propus de mult: o sa fac un miniserial cu fotografii ale vitraliilor simpatice vazute pana acum :)