Allez, Soan!

Da. M-am decis. In seara asta, in finala Nouvelle Star 2009, de pe M6, tin cu Soan. Sper ca pe la 12 noaptea sa fie totul ok, adica Soan sa castige.

Allez, Soan!

P.S. Prima melodie din finala a fost betoana. Revin cu linkul, cand apare pe youtube :))

Update, 00.01

Et oui, Soan a gagne!

Ce mama gaia s-a intamplat aseara?!

Mda. Azi am avut asa o zi de rahat, ca nici n-am apucat sa va povestesc ce nervi am avut aseara. Sau azi-noapte, ca sa fim corecti.

Inainte de toate, sa va spun ca am si eu niste fixuri. Putine, da' bune. Unul dintre ele e ca ma uit in fiecare an la Nouvelle Star pe m6. Ei, Nouvelle Star asta e varianta franceza a concursului Pop Idol (britanic), dar au si americanii o varianta, American Idol, la care eu nu ma uit, dar se uita prietena mea Ali :)))

Si, pentru cine nu stie niciuna dintre variante, Nouvelle Star e un fel de Megastar. Dar cu o mie de clase peste Megastarul pe care il face Prima Tv. E un format de emisiune preluat in mai multe tari, ca sa pricepeti. Dar in Franta sunt preselectii serioase intr-o multime de orase, vin oameni cu super voci, mai sunt niste faze de selectie la Paris, pentru ca, ulterior, cele mai bune voci sa ajunga sa cante live, intr-un spectacol absolut fenomenal, care e gazduit de o sala uriasa si super faina din capitala pariziana, Baltard. In fiecare marti, de la 20.50 (21.50 la noi), la Baltard, se intampla niste chestii absolut faine. Melodii vechi, noi, voci betoane si un juriu super tare (care si-a schimbat componenta de anul trecut, dar asta e alta discutie). Asta ar fi juriul de anul asta (plus prezentatoarea):

In fine, asta a fost introducerea, ca sa intelegeti. De vreo cinci-sase ani, primavara, in fiecare marti, eu ma uit la Nouvelle Star pe m6. Da, nu mai am 15 ani, dar ma uit in continuare ca e super fain show-ul. Si-asa am descoperit eu sumedenie de melodii frantuzesti faine, si-asa am descoperit eu sumedenie de tipi ori tipe cu voci absolut fenomenale.

Pot sa va spun si azi ca seria I a Nouvelle Star-ului a castigat-o Jonatan Cerrada, care a reprezentat in anul ala, 2003, Franta la Eurovision (eu l-am preferat pe Thierry Amiel), ca in 2004 a castigat Steeve Estatof (desi eu o voiam pe Amel Bent), ca in 2005 a castigat cine voiam eu, adica Myriam Abel, ca in 2006 i-am tinut pumnii lui Christophe Willem, care a si castigat, ca in anul urmator a castigat Julian Doré, dar mie imi placea si Tigane, ca anul trecut a castigat Amandine Bourgeois iar eu nu am vazut nici macar o emisiune. Ca UPC-ul scosese din pachetul de baza sau ce-o fi fost postul m6. Mama, ce-am mai injurat!

Ei, anul asta a fost mai complicat. Pentru ca, spre deosebire de celelalte dati, nu am putut dezvolta o mini-obsesie pentru un concurent inca din faza de preselectii. Pe care sa-l sustin pana in panzele albe. Mi s-a parut o editie cu concurenti care nu au fost in stare - ziceam eu - sa starneasca simpatii.

Ei, m-am inselat. La un moment dat, m-am fixat pe o fetisoara de 16 ani cu o voce stranie, dar super, super faina: Camelia Jordana. Si am decis sa raman cu ea pana la sfarsit si toata lumea - inclusiv juriul - o vedea castigatoare. Aseara, insa, soc. Mai ramasesera trei insi in competitie - ea, Soan si Leila - iar la finalul emisiunii, publicul avea sa aleaga printr-un fel de televoting cine vor fi cei doi care vor merge in marea finala de saptamana viitoare. Ma, ce atata gargara, atata poveste... Aseara, favorita mea in competitia lu' peshte a fost eliminata si a ratat sansa de a merge in finala.

Am povestit toata povestea ca sa pot sa pun acuma niste LINKURI catre niste clipuri de pe youtube, cu Camelia Jordana cantand in ediatia asta de Nouvelle Star. As fi pus si clipurile, dar cine le-a incarcat pe youtube a vrut sa se asigure ca n-o sa le mai ia nimeni... Mama, ce disperati.
Asadar, eu pun linkurile si voi dati click, da? Pustoaica asta este, in opinia mea, adevarata castigatoare a competitiei de anul acesta.

• Quelqu'un m'a dit (melodia Carlei Bruni)

• Le Coup de soleil (absolut betoana :)

• Mistral Gagnant

• La Madrague

• Womanizer

• Anyone else but you

• Que reste t'il de nos amours

• A walk on the wild side

• Paint it black

Gata, ma opresc aici. Ati retinut: daca sunteti curiosi ce-i cu Camelia asta, dati un click mai sus. Sau mai multe. Eu zic c-o sa mai auzim de ea :) Vorbeste mama Omida din mine.

UPDATE 1:

Petisache m-a intrebat, "bun, bun, tipa a iesit, dar cine sunt finalistii?", asa ca pun mai jos niste linkuri catre melodii interpretate de Soan si Leila, finalistii de la Nouvelle Star 2009. Pe scurt, Soan e simpatic si are o super prezenta scenica (mama, ce am scos din mine... voiam sa zic ca, pe scena, Soan te prinde, momentele lui sunt super interesante si altfel), iar Leila are voce buna-buna, dar e teatrala, motiv pentru care ma cam seaca. Inclin sa tin cu Soan in finala de saptamana viitoare, desi nu sunt prea impacata: el nu are o super voce.

Soan

• Le vent nous portera

• Les mots bleus

• Ma petite entreprise

Leila

• Parle plus bas

• Des que je te vois

• Ma plus belle histore d'amour

Leila si Soan

• Mes mains sur tes hanches (super melodie)

... si mai am cateva linkuri catre momente faine de la Nouvelle Star

Thomas

• Onde sensuelle (faina, faina)

Dale (tipul asta avea cea mai buna voce, a iesit acum cateva editii)

• I've been loving you

UPDATE 2

Ei da, Andix mi-a amintit ca si la American Idol s-a intamplat ce s-a intamplat si la Nouvelle Star: cea mai buna voce NU a castigat.

Puteai sa bagi mana in foc c-o sa castige Adam Lambert dar in finala, paradoxal, a iesit pe locul 2. Pe motiv ca ar fi gay, zice andix. O sa verific. Ca mie imi scapase amanuntul asta.

Pana una-alta, Mad world, in interpretarea lui Adam Lambert, este fe-no-me-na-la! Asta da, VOCE!

Adam Lambert: "Mad World" - Performances

Shared via AddThis

La multi ani :)

Azi mi-am colorat unghiile-n rosu, mi-am pus botinele noi (sandalo-cizme, pentru cine se intreaba) si-am pornit-o agale prin oras, ca sa-l sarbatoresc pe Mariusache. Ca e ziua lui azi, face o varsta :) Face numarul ala pe care il spui la doctor cand iti asculta plamanii :)

Si dupa o petrecere simpatica azi-noapte, in vastele apartamente ale Fuhrerului (a fost o aniversare impatrita), azi am zis sa avem o zi relaxata: sa ne refacem dupa chef si sa haladuim pe seara prin oras. Ceea ce am si facut. Tzaca-paca, tzaca-paca, pe stradute, pe la Universitate, pe Kogalniceanu, pe Victoriei, pe una, pe alta. La final, ne-am hodinit o tzira la o terasica simpatica, noua, pare-se, pe strada Franceza. Si-am observat ca au aparut multe terasici simpatice in Centrul Vechi (lasandu-le la o parte pe cele de pe Smardan, care sunt deja cunoscute :).

Bun, bun, ai aparut terasicile, cu mese din lemn, scaune din fier forjat si glastre cu flori, dar n-a disparut populatia dubioasa (nu ma acuzati de discriminari, ca nu e cazul), populatie care-si face inca veacul pe strazile din Centrul Vechi, cerseste, alearga printre scaune (de copiii populatiei vorbesc aici) sau se aduna grupuri-grupuri ca sa sparga o samantza sau sa bata o minge.

Ei, dar nu despre asta voiam sa va spun. Ci sa va arat, in poze, ca dupa-amiezele in Bucuresti poti fi chiar simpatice, daca decizi sa mai ignori din chestiile enervante. Asadar, poze. Si la multi ani, Mariuselu :))

Interior de casa darapanata.

Noi doi si-o vitrina :)

Varful maroniu al Magazinului Victoria...

CEC-ul...

... si tot CEC-ul oglindindu-se in blocul-turn de alaturi...

Variatiuni pe aceeasi tema:

Biserica de pe Victoriei, fata in fata cu magazinul Victoriei... (n-as sti sa zic cum se cheama)

Iarasi turnuletul Magazinului Victoria

Si Biserica Stavropoleos, frumoasa-frumoasa in lumina apusului. Era si slujba la Stavropoleos, si multa lume in curte, si muscate rosii, si broderii in piatra, si frunze verzi, si cer albastru...

Ei, frumos, nu?
Ne mai auzim pe-aici.

Actul 6: Eze Village

Voiam sa spun ca nu mai stiu cu ce autobuz am ajuns in Eze, dar m-am oprit. Ca stiu autobuzul. 112 era. Din Nisa, Gare Routiere. Nu asta e insa important. Important e ca satucul asta, Eze, cocotat pe munte, a fost descoperirea vacantei noastre.

O asezare medievala, cu strazi si case din piatra, cu usi mici, cu felinare agatate-n ziduri, cu treceri inguste, cu alei serpuind. Cu oale colorate, cu flori felurite, cu magazinase cu suveniruri, cu intranduri, cu statuile lui Jean-Philippe Richard, in chip de zeite cu parul fluturand in vant. Da, Eze Village a fost descoperirea vacantei noastre pe Coasta de Azur. Drept pentru care-mi amintesc si azi, la trei luni aproape de la finalul vacantei, nebunia de albastru din varful satului cu vedere la Mediterana.

Eu am scris la un moment dat, pentru Adevarul Literar, o povestioara scurta despre Eze, asa c-o pun aici, acum, mai jos, si revin la final cu cateva detalii mai putin pitoresti, dar interesante pentru cei care vor s-ajunga acolo.

SIMFONIE DE ALBASTRU

De la inaltimea satului medieval Eze proptit in munte, te intrebi unde se termina marea si unde incepe cerul.

M-am pierdut, pentru cateva ore linistite si frumoase, intr-un sat cu nume de zeita, intre Nisa si Monaco.

Ştiam chiar înainte de a pleca de-acasă că o să-mi placă Eze. Mă însărcinaseră cei şapte cu care plănuisem escapada pe Coasta de Azur să le fac programul. Să nu mergem în vacanţă ca nişte bezmetici, fără un minimum de planificare. Şi le-am făcut program de şaptesprezece pagini. Ca să mă ţină minte. La pagina doisprezece, scria negru pe alb: Eze Village. Cu autobuzul 112 de la Gare Routière, din Nisa. Ştiam c-o să găsim în Eze ceasul cu turn al bisericii baroce, o grădină exotică şi două parfumerii: Galimard şi Fragonard.

Le-am găsit pe toate şi mai mult decât atât. Am descoperit o bijuterie de sat medieval, cu străzi înguste şi case înalte din piatră, cu uşi mici şi felinare în forme neobişnuite, cu flori colorate în vase de lut. Un sat cocoţat în vârful unui munte, învârtit pe alei până-n vârf, iar în vârf, grădina Raiului. Cu intrare ieftină, 3 euro de căciulă, şi fără întrebări gen „când şi cum ai păcătuit”.

Zeiţele lui Jean-Philippe Richard

Nici nu intri bine în „Le Jardin d’Eze” că te-ntâmpină o zeiţă cu o întrebare încuietoare. „Justine ou Isis?”. Tot ea îţi dă şi răspunsul pe-o plăcuţă de gresie albă: „Vous m’avez reconnue... Je suis la même. Et pourtant autre”.

La 429 de metri deasupra mării, grădina exotică din Eze e o expoziţie în aer liber: aici Margot, acolo Celine, puţin mai sus Anais, mai departe Mélissandre, toate răspândite printre plante cu denumiri necunoscute. Sunt „zeiţele pământului”, sculptate de Jean-Philippe Richard, care-ţi călăuzesc ochii şi paşii prin grădină. Fiecare cu povestea, cu poezia ei. Isabeau îşi descrie existenţa: e pe pământ, dar cu capul printre nori („Le sol me retient. Et alors? J’ai la tête au ciel”). Siluete zvelte şi înalte, unduindu-se în aer, figuri expresive, buze subţiri şi păr răvăşit în adierea vântului de Mediterană. Iar cea de la intrare, Isis (sau Justine, cine ştie oare?), poartă cu sine legenda întemeierii aşezării. Se zice că fenicienii o venerau pe Isis, zeiţa egipteană a vieţii şi-a fertilităţii, şi, în timp, Isis s-a transformat în Eze. Cealaltă poveste, fără substrat legendar, spune pur şi simplu că Eze s-a născut din latinescul „avizio”, adică „privelişte”, „panoramă”.

Ochiul, înecat în albastru

Nici n-avea cum să se cheme altfel satul prins în piatră. Desprinde-ţi privirea de zeiţe şi uită-te bine în jur. Lasă-ţi ochiul să înghită cu nesaţ albastrul care-l înconjoară. Chiar şi ceasul din turn al bisericii e albastru, ca şi cerul, ca şi marea. Se spune chiar că de la înălţimea grădinii exotice din Eze ai parte de una dintre cele mai frumoase privelişti din lume. N-aş şti să-ţi spun dacă-i aşa. Nu le-am văzut pe celelalte. Dar aici, sus, la Eze, e linişte şi e frumos. Şi se vede toată coasta azurie. Şi-un steag fluturând deasupra acoperişurilor din ţiglă roşie. Şi silueta clopotniţei, în zare, către mare.

P.S. (asta nu face parte din textul publicat, dar voiam sa va spun ca rasetele din poza de mai jos au o cauza clara, nu radeam asa ca prostii. Rugasem un japonez cu aparat de fotografiat la gat - asta e deja un pleonasm, "japonez cu aparat foto" - sa ne faca si noua o poza de grup. Si ne-a facut omul vreo patru, "to be sure". Si ne amuzam de incercarile lui de a face o poza perfecta, sa ne vedem si noi, sa se vada si privelistea si sa nu se vada ca suntem un pic in contre-jour :)

Magazine cu minuni

La coborâre, ai vreme să te pierzi în labirintul de străduţe. Da, aceleaşi pe care s-a pierdut şi Nietzsche, în căutarea liniştii. Îmbătat de „minunatul sat maur Eza, ridicat în piatră”, a scris părţi consistente din „Aşa grăit-a Zarathustra”. Localnicii se mândresc cu treaba asta, aşa c-au trecut „Le Chemin de Nietzsche” pe hărţile pentru turişti.

Unii, cei cu buzunarele largi, vin la Eze să se cazeze la hoteluri de lux, ascunse în spatele unor uşi mici din lemn: „Le Château de la Chèvre d’Or”, la origini casa unui violonist, frecventată pe parcursul anilor de Walt Disney sau de Prinţul Rainier de Monaco sau „Château Eza”, fosta reşedinţă a prinţului William al Suediei.

Alt P.S. Gradina hotelului „Le Château de la Chèvre d’Or”, unde un pahar de vin costa vreo 40 de euro. Citise Tzoutzou pe un soi de afis la poarta ferecata a castelului...
Noi am stat în Eze jumătate de zi şi ne-am lăsat cuceriţi de magazinaşele cu minuni, în încăperi cu acoperişuri joase. Căci întreg satul e un atelier al artizanilor: aici, pălării colorate pe zidurile din piatră, dincolo, podoabe din argint, undeva mai în faţă, rochii colorate din pânză de Provence.

La plecare, am cumpărat la repezeală un „savon à l’ancienne” de „fruits rouges” de la magazinul Parfumeriei Galimard şi-am lăsat pe altă dată vizita la fabrica de parfum. Că ne grăbeam să prindem autobuzul înapoi spre Nisa.


Revenind cu picioarele pe pamant, va spun ca ziua petrecuta in Eze a fost una dintre cele mai faine ale intregii vacante. In cazul meu, dupa Eze, al doilea pe lista e Mentonul, care va incheia, cred, serialul asta. Asadar, in cele mai faine locuri - Eze si Menton - am fost de-abia la sfarsit. Ciresele de pe tort :))

Mai spun asa: trebuie sa fiti atenti. Sunt doua Eze-uri :)) Eze Village, cocotat pe munte, si Eze-sur-Mer, statiunea cu acces direct la plaja. Cele doua sunt legate intre ele printr-o carare pe munte, Le Chemin de Nietzsche (de pe plaja, urci pe munte), dar noi n-am luat-o pe urmele lui Nietzsche, ca n-aveam timp. Oricum, ca sa retineti: in Eze Village se ajunge cu autobuzul, iar in Eze-sur-Mer puteti merge si cu trenul (pe-aici trece trenul spre Monaco, Menton, etc.). Eze Village e pentru turistii amatori de batut stradutele, celalalt e pentru amatorii de plaja.

Uite aici un amator de batut stradutze :))

Mai trebe spus si ca eu mi-am promis sa revin in Eze Village, ca n-am ajuns in niciuna din cele doua fabrici pe parfumuri. Desi imi stabilisem asta de acasa. Dar a aparut un outlet in lista noastra de "things to do/things to go", asa ca am stat doar jumatate de zi in Eze, ca sa avem cealalta jumatate de zi pentru outlet. Nu ne judecati :)) O potentiala intoarcere cu sacosele pline cu bluzite si cu tricouase moca ne facea cu ochiul destul de serios.

Outletul pentru cei interesati este in directia opusa: se ia din Nisa autobuz spre Cannes si se coboara la Villeneuve-Loubet.

Revenind la Eze Village, am descoperit in Gradina Exotica de care v-am povestit mai devreme un locsor tare-tare bun de stat si de privit. Un fel de sezlonguri din lemn, cu vedere absolut fenomenala. Tot la mare, se intelege. Numai ca noi eram destul de rupti, asa ca am stat mai mult cu ochii inchisi :))

Dupa toata infuzia asta de albastru ne-am hodinit ochii si picioarele obosite intr-un restaurantzel simpatic, mirosind tot a busuioc, La Nid d'Aigle, exact cum cobori din Gradina Exotica. Am mancat "panscotta", unii si-au luat "soupe au pistou" si "salade nicoise" si-am stat la soare ca niste gaze (cu "i" de la "inot"), langa zidul din piatra, invadat de flori galbene...

Asta e panscotta. Si va spun eu ca e de-men-ti-a-la :)


Si-am cam terminat si cu Eze. Pentru fanii acestui serial: nu va suparati va rog ca am omis sa il mentionez pe Fuhreru' de data asta. La Eze, Fuhreru' a fost multumit de tot ce a vazut, nu-mi amintesc de nicio replica memorabila care sa-i apartina, ca Fuhreru' cand e multumit e mai putin amuzant :)))

Ne vedem la Menton (si nu uitati sa va uitati pe posturile frantuzesti, ca zilele astea e Festivalul de la Cannes... plus Formula 1 la Monaco). Va salut si va mai astept pe aici.