sâmbătă, mai 23, 2009

Actul 6: Eze Village


Voiam sa spun ca nu mai stiu cu ce autobuz am ajuns in Eze, dar m-am oprit. Ca stiu autobuzul. 112 era. Din Nisa, Gare Routiere. Nu asta e insa important. Important e ca satucul asta, Eze, cocotat pe munte, a fost descoperirea vacantei noastre.

O asezare medievala, cu strazi si case din piatra, cu usi mici, cu felinare agatate-n ziduri, cu treceri inguste, cu alei serpuind. Cu oale colorate, cu flori felurite, cu magazinase cu suveniruri, cu intranduri, cu statuile lui Jean-Philippe Richard, in chip de zeite cu parul fluturand in vant. Da, Eze Village a fost descoperirea vacantei noastre pe Coasta de Azur. Drept pentru care-mi amintesc si azi, la trei luni aproape de la finalul vacantei, nebunia de albastru din varful satului cu vedere la Mediterana.

Eu am scris la un moment dat, pentru Adevarul Literar, o povestioara scurta despre Eze, asa c-o pun aici, acum, mai jos, si revin la final cu cateva detalii mai putin pitoresti, dar interesante pentru cei care vor s-ajunga acolo.

SIMFONIE DE ALBASTRU

De la inaltimea satului medieval Eze proptit in munte, te intrebi unde se termina marea si unde incepe cerul.


M-am pierdut, pentru cateva ore linistite si frumoase, intr-un sat cu nume de zeita, intre Nisa si Monaco.


Ştiam chiar înainte de a pleca de-acasă că o să-mi placă Eze. Mă însărcinaseră cei şapte cu care plănuisem escapada pe Coasta de Azur să le fac programul. Să nu mergem în vacanţă ca nişte bezmetici, fără un minimum de planificare. Şi le-am făcut program de şaptesprezece pagini. Ca să mă ţină minte. La pagina doisprezece, scria negru pe alb: Eze Village. Cu autobuzul 112 de la Gare Routière, din Nisa. Ştiam c-o să găsim în Eze ceasul cu turn al bisericii baroce, o grădină exotică şi două parfumerii: Galimard şi Fragonard.

Le-am găsit pe toate şi mai mult decât atât. Am descoperit o bijuterie de sat medieval, cu străzi înguste şi case înalte din piatră, cu uşi mici şi felinare în forme neobişnuite, cu flori colorate în vase de lut. Un sat cocoţat în vârful unui munte, învârtit pe alei până-n vârf, iar în vârf, grădina Raiului. Cu intrare ieftină, 3 euro de căciulă, şi fără întrebări gen „când şi cum ai păcătuit”.

Zeiţele lui Jean-Philippe Richard

Nici nu intri bine în „Le Jardin d’Eze” că te-ntâmpină o zeiţă cu o întrebare încuietoare. „Justine ou Isis?”. Tot ea îţi dă şi răspunsul pe-o plăcuţă de gresie albă: „Vous m’avez reconnue... Je suis la même. Et pourtant autre”.

La 429 de metri deasupra mării, grădina exotică din Eze e o expoziţie în aer liber: aici Margot, acolo Celine, puţin mai sus Anais, mai departe Mélissandre, toate răspândite printre plante cu denumiri necunoscute. Sunt „zeiţele pământului”, sculptate de Jean-Philippe Richard, care-ţi călăuzesc ochii şi paşii prin grădină. Fiecare cu povestea, cu poezia ei. Isabeau îşi descrie existenţa: e pe pământ, dar cu capul printre nori („Le sol me retient. Et alors? J’ai la tête au ciel”). Siluete zvelte şi înalte, unduindu-se în aer, figuri expresive, buze subţiri şi păr răvăşit în adierea vântului de Mediterană. Iar cea de la intrare, Isis (sau Justine, cine ştie oare?), poartă cu sine legenda întemeierii aşezării. Se zice că fenicienii o venerau pe Isis, zeiţa egipteană a vieţii şi-a fertilităţii, şi, în timp, Isis s-a transformat în Eze. Cealaltă poveste, fără substrat legendar, spune pur şi simplu că Eze s-a născut din latinescul „avizio”, adică „privelişte”, „panoramă”.

Ochiul, înecat în albastru

Nici n-avea cum să se cheme altfel satul prins în piatră. Desprinde-ţi privirea de zeiţe şi uită-te bine în jur. Lasă-ţi ochiul să înghită cu nesaţ albastrul care-l înconjoară. Chiar şi ceasul din turn al bisericii e albastru, ca şi cerul, ca şi marea. Se spune chiar că de la înălţimea grădinii exotice din Eze ai parte de una dintre cele mai frumoase privelişti din lume.
N-aş şti să-ţi spun dacă-i aşa. Nu le-am văzut pe celelalte. Dar aici, sus, la Eze, e linişte şi e frumos. Şi se vede toată coasta azurie. Şi-un steag fluturând deasupra acoperişurilor din ţiglă roşie. Şi silueta clopotniţei, în zare, către mare.

P.S. (asta nu face parte din textul publicat, dar voiam sa va spun ca rasetele din poza de mai jos au o cauza clara, nu radeam asa ca prostii. Rugasem un japonez cu aparat de fotografiat la gat - asta e deja un pleonasm, "japonez cu aparat foto" - sa ne faca si noua o poza de grup. Si ne-a facut omul vreo patru, "to be sure". Si ne amuzam de incercarile lui de a face o poza perfecta, sa ne vedem si noi, sa se vada si privelistea si sa nu se vada ca suntem un pic in contre-jour :)

Magazine cu minuni

La coborâre, ai vreme să te pierzi în labirintul de străduţe. Da, aceleaşi pe care s-a pierdut şi Nietzsche, în căutarea liniştii. Îmbătat de „minunatul sat maur Eza, ridicat în piatră”, a scris părţi consistente din „Aşa grăit-a Zarathustra”. Localnicii se mândresc cu treaba asta, aşa c-au trecut „Le Chemin de Nietzsche” pe hărţile pentru turişti.


Unii, cei cu buzunarele largi, vin la Eze să se cazeze la hoteluri de lux, ascunse în spatele unor uşi mici din lemn: „Le Château de la Chèvre d’Or”, la origini casa unui violonist, frecventată pe parcursul anilor de Walt Disney sau de Prinţul Rainier de Monaco sau „Château Eza”, fosta reşedinţă a prinţului William al Suediei.

Alt P.S. Gradina hotelului „Le Château de la Chèvre d’Or”, unde un pahar de vin costa vreo 40 de euro. Citise Tzoutzou pe un soi de afis la poarta ferecata a castelului...
Noi am stat în Eze jumătate de zi şi ne-am lăsat cuceriţi de magazinaşele cu minuni, în încăperi cu acoperişuri joase. Căci întreg satul e un atelier al artizanilor: aici, pălării colorate pe zidurile din piatră, dincolo, podoabe din argint, undeva mai în faţă, rochii colorate din pânză de Provence.

La plecare, am cumpărat la repezeală un „savon à l’ancienne” de „fruits rouges” de la magazinul Parfumeriei Galimard şi-am lăsat pe altă dată vizita la fabrica de parfum. Că ne grăbeam să prindem autobuzul înapoi spre Nisa.


Revenind cu picioarele pe pamant, va spun ca ziua petrecuta in Eze a fost una dintre cele mai faine ale intregii vacante. In cazul meu, dupa Eze, al doilea pe lista e Mentonul, care va incheia, cred, serialul asta. Asadar, in cele mai faine locuri - Eze si Menton - am fost de-abia la sfarsit. Ciresele de pe tort :))

Mai spun asa: trebuie sa fiti atenti. Sunt doua Eze-uri :)) Eze Village, cocotat pe munte, si Eze-sur-Mer, statiunea cu acces direct la plaja. Cele doua sunt legate intre ele printr-o carare pe munte, Le Chemin de Nietzsche (de pe plaja, urci pe munte), dar noi n-am luat-o pe urmele lui Nietzsche, ca n-aveam timp. Oricum, ca sa retineti: in Eze Village se ajunge cu autobuzul, iar in Eze-sur-Mer puteti merge si cu trenul (pe-aici trece trenul spre Monaco, Menton, etc.). Eze Village e pentru turistii amatori de batut stradutele, celalalt e pentru amatorii de plaja.

Uite aici un amator de batut stradutze :))

Mai trebe spus si ca eu mi-am promis sa revin in Eze Village, ca n-am ajuns in niciuna din cele doua fabrici pe parfumuri. Desi imi stabilisem asta de acasa. Dar a aparut un outlet in lista noastra de "things to do/things to go", asa ca am stat doar jumatate de zi in Eze, ca sa avem cealalta jumatate de zi pentru outlet. Nu ne judecati :)) O potentiala intoarcere cu sacosele pline cu bluzite si cu tricouase moca ne facea cu ochiul destul de serios.

Outletul pentru cei interesati este in directia opusa: se ia din Nisa autobuz spre Cannes si se coboara la Villeneuve-Loubet.

Revenind la Eze Village, am descoperit in Gradina Exotica de care v-am povestit mai devreme un locsor tare-tare bun de stat si de privit. Un fel de sezlonguri din lemn, cu vedere absolut fenomenala. Tot la mare, se intelege. Numai ca noi eram destul de rupti, asa ca am stat mai mult cu ochii inchisi :))

Dupa toata infuzia asta de albastru ne-am hodinit ochii si picioarele obosite intr-un restaurantzel simpatic, mirosind tot a busuioc, La Nid d'Aigle, exact cum cobori din Gradina Exotica. Am mancat "panscotta", unii si-au luat "soupe au pistou" si "salade nicoise" si-am stat la soare ca niste gaze (cu "i" de la "inot"), langa zidul din piatra, invadat de flori galbene...

Asta e panscotta. Si va spun eu ca e de-men-ti-a-la :)


Si-am cam terminat si cu Eze. Pentru fanii acestui serial: nu va suparati va rog ca am omis sa il mentionez pe Fuhreru' de data asta. La Eze, Fuhreru' a fost multumit de tot ce a vazut, nu-mi amintesc de nicio replica memorabila care sa-i apartina, ca Fuhreru' cand e multumit e mai putin amuzant :)))

Ne vedem la Menton (si nu uitati sa va uitati pe posturile frantuzesti, ca zilele astea e Festivalul de la Cannes... plus Formula 1 la Monaco). Va salut si va mai astept pe aici.


17 comentarii:

Adrian spunea...

Fff fain, si ati avut vreme frumoasa in ziua aia, daca ati mancat afara in martie.
Eu cred ca m-as fi avantat si pe chemin de Nietzsche, daca nu e prea abrupt (banuiesc ca nu era nici el vreun alpinist).

Florentina spunea...

Da, era super cald. Chiar prea cald, pe alocuri :) Energie pentru cararuie n-am prea avut, si nici timp, ca grupul ma soma: "dupa-amiaza, mergem la outlet" :))) Ei, pe naiba, ma soma. Si eu voiam sa ma duc. Asa ca am redus vizita de o zi la jumatate de zi, ca sa mai intre si altceva in program. Si cred ca minunata cararuie era faina la coborare, dar la urcare cred ca ne ieseai ochii, ca parea destul de abrupta.

Der F. spunea...

Multumim Flory pentru ca ne amintesti de lucrurile frumoase din Martie!
Chiar, ce vreme frumoasa pentru luna Martie...
Eze a fost ubercool. Mi-a placut cel mai mult din toata vacanta noastra la clasa economica.
Culmea culmilor, privind inapoi, cred ca pe locul 2 as aseza San Remo dupa ce tai din memorie piata Big Berceni locala si ce a urmat dupa, orasul vechi, pe linga care Ferentari e dat cu parfum si frezat.
Imi pare rau, pentru ca stiu ca esti atasata cumva emotional de Monaco, dar cred ca Monaco-Monte Carlo a fost cel mai naspa. Ori eram eu foarte obosit, nu stiu, cert e ca toate iahturile alea ostentative au sfirsit prin a ma irita. La fel si blocurile fara suflet si cu aspect de anii 70. Cred ca si schimbul de garda m-a iritat pentru ca e doar circ ieftin pentru poporul de gura casca cu aparat de git. Si pentru mine armata nu se ocupa cu circul. Erau ca niste papagali, nu ca niste soldati.
Dar Eze, ca sa termin intr-o nota placuta, e uber alles. As fi vrut sa fi stat mai mult. Sa mergem si noi pe Chemin de Nietzsche...

草蜢Jon spunea...

That's actually really cool!亂倫,戀愛ING,免費視訊聊天,視訊聊天,成人短片,美女交友,美女遊戲,18禁,
三級片,後宮電影院,85cc,免費影片,線上遊戲,色情遊戲,日本a片,美女,成人圖片區,avdvd,色情遊戲,情色貼圖,女優,偷拍,情色視訊,愛情小說,85cc成人片,成人貼圖站,成人論壇,080聊天室,080苗栗人聊天室,免費a片,視訊美女,視訊做愛,免費視訊,伊莉討論區,sogo論壇,台灣論壇,plus論壇,維克斯論壇,情色論壇,性感影片,正妹,走光,色遊戲,情色自拍,kk俱樂部,好玩遊戲,免費遊戲,貼圖區,好玩遊戲區,中部人聊天室,情色視訊聊天室,聊天室ut,成人遊戲,免費成人影片,成人光碟,情色遊戲,情色a片,情色網,成人圖片區

Anonim spunea...

Extraordinar de frumos! Cautam pe internet informatii despre locurile pe care le-as putea vizita pe coasta de azur si ia uite ce minunatie am descoperit..De-abia astept sa merg acolo cu iubitul meu :) Mara

Florentina spunea...

Mara, ma bucur de trecerea ta pe-aici :) Si ma bucur pentru tine ca mergi la Eze, ca e un loc in care m-as duce cu placere in fiecare an. Daca as avea finante :)) Vacanta frumoasa.

Lorena Dumitrascu spunea...

extraordinar descris , pe alocuri cu un umor fain si subtil , felicitari , i dont't know you , but ...hug :) locul ala e vis

Florentina spunea...

@Lorena, bine ai venit si multumesc :) Intotdeauna ma bucur de oaspeti :) Ce fain e ca trece lumea prin blogul meu, blogul-poveste :), la multa vreme dupa ce scriu niste lucruri :) Te mai astept.

Anonim spunea...

Salut. As avea si eu o rugaminte. Imi poti spune unde se afla outlet-ul in VILLENEUVE LOUBET ? Multumesc.

Anonim spunea...

Salut. Am intrat sa caut imagini din Eze ca sa-mi amintesc de vacanta din august si-am dat de scriiturile tale. Intr-adevar, e frumos dar, draga Florentina, tre' sa-ti zic ca ai ratat un sat si mai tare ca asta... si, ca sa te oftic putin, nici nu era departe :) Trebuia doar sa mergi de la Nice spre Antibes, si undeva in dreptul lui Cagnes sur Mer iesi de pe autoroute inspre Saint Paul de Vence. Iti spun cu mana pe inima ca e minunat... si atat.

Gabri.

Anonim spunea...

Superba prezentarea,am fost,am vazut,ne-a placut si iti multumim ca ne-ai dezvaluit"minunea".
P.S.La fabrica de parfum poti vedea doar ustensilele,dar sunt in stand-by,intri singurel si citesti pe placute despre procesul de fabricatie(ca la muzeu)

Florentina spunea...

@Anonimo, anonimule - cu mult drag; ma bucur ca ati vazut Eze. Fabrica de parfumuri ramnane in continuare pe lista, dupa cum pe lista e si St. Paul de Vence :)

Claudiu spunea...

Foarte reusita prezentarea, ma pregatesc sa merg in Eze luna viitoare si m-ai facut sa nu mai am rabdare ;).

nickro spunea...

Tot citind despre vacanţa dvs. pe Coasta de Azur, pe atât îmi vine să repet şi eu această experienţă împreună cu familia mea. Văd şi că Blue Air are zboruri directe spre Nisa. Am înţeles că aveaţi un program bine stabilit; mi-l puteţi da şi mie, va rog, daca il aveti in format electronic! Suntem genul care mergem să vedem cât mai multe şi ne-ar prinde foarte bine iar traseele dvs. ne-au incanta! Va multumesc anticipat.

carmen spunea...

Buna..aceeasi rugaminte ca nickro..mi ai putea trimite si mie programul facut de tine? noi stam doar 7 zile si am vrea sa vedem cat mai multe..din ce se merita vazut :) multumesc anticipat

Anonim spunea...

Apropos de Plusenko, in perioada 26 martie-1 aprilie 2012 la Nisa se desf. Campionatul Mondial de Patinaj Artistic

Florentina spunea...

Cunoastem si vom fi prezenti :)))