Malaga: trajes de luces, papusi, vitralii...

Ziua 8
13 august 2008

Asta a fost o zi de plimbareala, din cate imi mai amintesc. De cutreierat niste muzee malagueneze, pe care nu voiam sa le ratez, de respirat aerul rece din "La Manquita", catedrala cu un singur turn din Malaga, pe care am ochit-o din prima zi, dar in care n-am intrat pana in ziua a opta... De batut stradutele si de descoperit alte minuni pe-acolo si de mers putin la plaja :) Oricum, cu plaja n-am facut mare afacere. Soarele malaguenez a fost foarte friendly si in ciuda faptul ca am stat vreo trei jumatati de zi pe "La Malagueta", nu s-a lipit de mine niciun strop de maroniu. Mentalitate de roman, ce vrei: stai la soare si nu se vede nimic, fir-ar!

Eram cam zombie cand am intrat in Museo Taurino "Antonio Ordonez" din Malaga. Pe 13 august, dimineatza... Da' mi-am revenit repede. Ca trebuia sa fiu in forma si sa absorb tot, ca un burete. E foarte fain muzeul din incinta arenei de corrida din Malaga. Si costa 1.80 biletul si face toti banii. Ca sunt o multime de lucruri pe-acolo, foarte interesante, mai cu seama pentru cei care nu sunt familiarizati cu corridele, cu matadorii, cu taurii, cu "sportul" national spaniol.

Nici nu intri bine ca dai nas in bot c-un taur :) Cu-o capatana de taur. Cu mai multe capatani de taur impaiate si atarnate pe peretii incaperilor. Mama, mamitica, daca atata e capatana, taurul imi imaginez c-a fost monstruos! In fine, capatanile atarnate pe pereti apartin unor vedete locale, apartin unor tauri pe care lumea i-a vazut si i-a admirat, care s-au luptat pentru viata lor, din cate inteleg. Toti au cate un nume, inscriptionat pe o placuta, asa cum si matadorii au apelative pe care le stie tot poporul insetat de corride. El Fandi, Manolete, El Cordobes... pai, astia sunt matadori renumiti, nu gluma!

In muzeul asta am vazut o multime de chestii, lasand la o parte capatanile impaiate. Vitrine pline cu fotografii si "trajes de luces" (vesmintele de lumini ale unor matadori faimosi - fiecare cu vitrina lui), fotografii cu tauri napustindu-se in arena, diverse tipuri de carteles (postere care anunta corridele), diverse "unelte" care fac parte din spectacol (banderillas, cutitase, sabii), urechi pe post de trofee, si cate si mai cate. Va pun si voua cateva poze, ca sa va lamuriti...

Capatanile...

O ureche...

Vitrinele luminate...

Detaliile stralucitoare...

Fotografii alb-negru cu tauri furiosi, printre spectatori...

... un ziar - El Regional de Malaga - care anunta moartea unui matador, Galito, in timpul corridei...

Dupa Museul Taurin "Antonio Ordonez", am luat-o agale pe stradute in cautarea unui alt muzeu - Museo de Arte Flamenco "Juan Breva" de pe strada Ramon Franquelo. Ei, cladirea am gasit-o, uite-o mai jos, intr-o poza, dar muzeul urma sa se inaugureze abia in octombrie, iar noi ii bateam la porti la inceputul lui august. Ceea ce inseamna ca voi o sa-l puteti vedea, daca ajungeti in Malaga. Ar trebui sa fie deschis. Interesant e ca la subsol, in aceeasi cladire, au loc spectacole de flamenco, sub sigla Pena "Juan Breva". Retineti chestiunea.

Acuma vine un muzeu in care Mariusache s-a plictisit peste masura. Si unde-am dat 5 euro de om si dupa aia ne-a cam parut rau ca i-am dat. Ca nici bani nu prea mai aveam si nici peste masura de entuziasmati nu am iesit de-acolo. Museo Casas de Munecas - muzeul caselor de papusi - in apropierea celui de mai sus.

Ei, nu ma intelegeti gresit. Muzeul era ok - plin cu casute de papusi, cu o multime de chestii in miniatura - dar nu prea mai aveam noi chef de muzee si ne cam luase somnul de la caldura. Asa, una peste alta, fainutz. Multe papusele, multe casute cu odai amenajate in cele mai mici detalii: patucuri, dulapioare, oglinjoare, scaunele, lampisoare, masute, copilasi, mamici, tatici.. si tot asa. Ati inteles. Pun mai bine poze, ca devin plicticoasa.

"La Manquita". Catedrala cu un singur turn din Malaga. 1,5 euro de om, asa imi amintesc. Ei, aici am stat numai si numai cu aparatul la ochi. Ca dadusem de vitralii. Si cand dau de vitralii, zici ca am intrat in transa. Vreau sa le pozez pe toate. Pun niste mostre :))

Catedrala, in sine, e impresionanta...

Seara, orasul era plin si impodobit. Se apropia weekendul si Feria de Malaga...

Si mai aparusera niste ornamente pe stradutze... Pe care le-am imortalizat, ca nu se putea altfel...

Ma apropii de final. Ma straduiesc de pe la sfarsitul lui august sa va povestesc cum a fost concediul meu - al meu si-al lui Mariusache - si mai am putin si-am terminat. Mai am ziua noua, cu vizita in piata Atarazanas... memorabila si ea. Ne mai auzim zilele astea. Caci mi-am propus sa sfarsesc povestea inaintea de 30 decembrie. 2008, se intelege :)

Cu porcul la Muzeul Taranului Roman

Am petrecut aseara niste ceasuri tare simpatice la Clubul Taranului Roman, cu tuica si sorici fragezit in usturoi. S-a vernisat expozitia "Traiasca porcul!", parte a unui proiect mai maricel si-n derulare ce-i are in centrul sau pe colegii mei, Lucian Muntean si Cosmin Nasui, dar si pe Maxim Dumitras, directorul Muzeului de Arta Comparata de la Singeorz Bai.

De fapt si de drept, insa, in centrul proiectului, e Maria Sa Porcul. Slavit in fiecare an de Ignat. Sacrificat ca-ntotdeauna c-un cutit bine-ascutit - daca se poate, cel mai mare din gospodarie, plasat strategic printre paie arzande, ca sa se inmoaie bine soriciul, frecat la zece maini, sa straluceasca. Pentru ca, in ciuda directivelor europene, porcul o sa se sfarseasca si anul asta, si la anul, asa cum s-a sfarsit intotdeauna pe taram autohton. Nu cu pistolul la tample, nici cu anestezice. Ci intr-un cor de guitzaturi care tulbura diminetile reci de decembrie si care vesteste ca gata, porcul, si-a indeplinit misiunea pe pamant. "Asta e rostul porcului, mama... Aşa l-a lăsat Dumnezeu", imi spunea o mamaie, acum vreo doi ani. Taranul nu concepe sa gandeasca altfel despre porc. Care-i crescut sa fie mancat. Si nicio regula europeana nu va schimba asta...

Despre expozitie si despre proiect, gasiti mai multe pe blogul ASTA.

Eu va pun niste poze cu porcii sculptati in ghips, atarnand prin Clubul Taranului...

Profil.

Fata.

Si-un desen simpatic, pe hartie manuala, cu diverse categorii de porci: porcul Barbie, porcul peste, europorcul...

Gata. Va salut si va urez sa petreceti Ignatul rontaind o ureche de porc si-o bucata de sorici :)

Culese din Colegiul 20 – Ferentari...

Unul cu fes rosu, catre individul de langa:

„Ba, n-o mai aduce pe nevasta-ta in portocaliu aici, ca o vede Vanghelie, zice ca e cu PD-ul si nu ne mai da niciun ajutor!"

O femeie cu basma, cu chipul trist si palid:

„Cu cine sa votez? Sunt bolnava, am cancer... Vineri am iesit din spital. A venit prin bloc, a dat telefoane... numai la tigani a dat. Ce sa-mi mai doresc? Cu Oana am votat, parc-asa o cheama...”

Doua mamaie, la zebra, dupa vot. Stau in cartierul de peste drum, Amurgului, cu blocuri prapadite. Una dintre ele e Marioara, cealalta nu vrea sa vorbeasca si o trage si pe Marioara de mana, sa treaca mai repede strada:

„Cu PSD-ul am votat, asta e. Avem apa la subsol, blocul e nezugravit...”

Unul cu nevasta-sa:

„Hai sa mergem cu buletinul, ca poate ne da si noua ceva...”

Doi insi sunt luati la misto de un grup mai mare, de peste drum:

„Unde va duceti, ba? La vot? Ha, ha, la biserica nu va mai duceti asa de dimineata...”

Doua femei in mijlocul drumului. Una e batrana si surda, cealalta ii explica ceva. Abordata, cea cu auzul bun ma usuieste:

„Lasati-ma cu votul, ca avem alte probleme!”

Doi smecherasi, speriati de cladirea albastra a scolii:

„Ba, poate ne dau astia teza aicea, ca n-am mai fost de cand am terminat scoala”

Soata cu sotul. Sotia nu vrea sa zica nimic, zice ca votul e secret, sotul, Stefan, are chef de vorba si o contrazice:

„Ei, secret. De ce sa fie secret? Am votat cu PSD-ul. Daca astia vne dau de mancare, daca de la astia traim... Acuma, degeaba zicem noi ce am vrea, ca tot ca ei e. Daca ei zic ca e alba, e alba, chiar daca e neagra. Ai inteles? Noi stam aici pe Amurgului intr-un bloc. Daca mai traiesc 100 de ani, tot nu mai apuc zile bune. Numai prost merge, sa stiti. Poate stranepotii sa o duca bine. Oana Mizil o sa faca, daca o sa aiba cum, daca n-o sa-i dea in cap cainii astia comunisti care dau in cap la tineret. Uite, a facut niste parcuri, dar n-au rezistat, le-au rupt”.

Doua tanti colorate, si la propriu si la figurat se duc inspre vot. Cu tigarile in mana, capoate inflorate si botosi de casa, semn ca stau in apropiere:

„Nu acum, nu acum, cand ne intoarcem”

Mariana Ciobanu, cu pantaloni rosii si geaca portocalie. 35 de ani, doi copii:

„Da. Vreau sa ne faca... sa ne puna carton pe blocuri, ca ne curge apa in casa. Sa ne ia gunoaiele, sa nu traim cu copiii in jeg, in melic... O sa votam pe asta care e in zona, pe Oana Mizilu. Ca Vanghelie ne-a facut blocurile, a fost care ne-a ajutat, ne-a dat. Mai e ceva?”

Langa un grup de femei, unul in stare de ebrietate:

„Fa! Va duceti la vot? Se da ceva? Ne da si noua ceva?”

Acelasi individ intra in curtea scolii, apoi pe hol, dar e ejectat de un jandarm:

„Va rog frumos sa iesiti. Nu ma mai rog de dumneavoastra. N-aveti voie in stare de ebrietate. Va rog sa va continuati drumul. Dupa ce va treziti, veniti si votati”.

Jandarmul, catre ziaristii de la Prima si TVR:

„Imi cerea mie 100 de euro sa voteze, auzi!”

Liliana, 26 de ani. Nu prea stie ce sa spuna. Trag de ea: care e problema zonei?

„E prea mizerie. Votez cu Vanghelie, ca ajuta pe toata lumea. Ca da, ca ne ajuta”

Vine una, mai batrana:

„Ce e aicea? Problema zonei? Se da ceva ca sa zic problema zonei? Daca se da ceva, spun. Altfel, nu”

Cornelia, 47 de ani, si Viorel, sot si sotie, amandoi stau in Amurgului ala darapanat:

„Noi stam in custile astea, ca nu sunt blocuri, e ghetou. Sunt caini multi si mizerie multa. Nu s-a facut nimic. Traim in 13 metri patrati. Nici caldura, nici nimic, blocurile ar trebui zugravite. Am votat cu PSD-ul, de ce sa nu va spun? Cu Vanghelie, dar, oricum, nu face nici el nimic”.

Nea Ilie, 80 de ani, cu par alb si caciula, sta de 50 de ani in Ferentari. Ce vrea, prin votul lui?

„Sa se mai imbunatateasca viata asta, sa se mai mareasca pensiile. Ca eu am 7.000 de lei...”, „7000?”, „Ei, 7000, am gresit,700, noi, batranii, nu suntem obisnuiti cu banii astia...” Da sa plece si zice asa, zambind, numai pentru mine: „Sa nu mai fie hotiile astea, ca toti s-au imbogatit si noi am saracit. Am votat cu PDSR-ul, astia sunt in sector la noi, ne-au mai ajutat... Ca pe urma daca vin altii... alti hoti! Alti flamanzi. Si fura de la inceput. Astia poate sunt satui, naibii!”

O doamna, n-a vrut sa-si dea numele, 75 de ani:

„Am votat pentru ceva mai bun. Stau pe o strada, Ionescu Cristea, pe care nu reusesc astia s-o mai termine. Se arunca tot gunoiul la mine in fata, dupa toate strazile... Care-o iesi, sa faca treaba”.

Avram Stelian, 52 de ani, sta de Intrarea Sinei. A venit cu Dacia, plina cu toata familia, la vot:

„E noroi pe strada, nu e nici canalizare, nici nimic. Sa se faca strazile! Au inceput sa faca, dar n-au terminat, canalele sunt destupate, sa cada copiii in ele, copiii se joaca in noroaie... Dar va spun, lumea e foarte credula. Daca le da ceva, se duce si voteaza cu aia... Pe timpul meu era mai bine ca acum. De 50 de ani nu s-a schimbat nimic”.

Ecaterina Gheorghian, 60 de ani:

„Sa fie bine, mamaie. Oricum, o sa ne ajute tot Evanghelie. Ca ne-ajuta pe capete, ne-a dat bani, ajutoare... Si Oana Mizil a venit, ne-a vazut, sa ne-ajute si ea, sa fie sanatoasa, sa-i dea Dumnezeu noroc”.

Vine Gigi sa voteze la Scoala nr. 134, se inconjoara de vreo 50 de insi si se posteaza pe scarile scolii, sa-l vada lumea. Balamuc general:

„Sanda, mi-ai facut poza?”, intreaba unu’ care se postase langa Gigi, sa se traga in poza.

Gigi e nerabdator: „Unde-s astia cu Realitatea, ma?”, ca nu se trasesera inca toata firele si nu putea intra in direct.

O voce: „Nu mai tipati, ma, hai sa fim si noi oameni!”

„Hai sa ne vedem la televizor, cu Gigi Becali!”

Gigi, iar: „Unde e, ma, Realitatea asta?”

„Uitati-va, domnu’ Gigi, cum traim, fara canalizare, fara apa!”

„Veniti si pe la noi”, se agita lumea

Gigi, calm: „Le rezolvam, le rezolvam...” Catre aia de la Realitatea: „Gata, ma?”

O tipa: „Gheorghe, striga, ma, si tu, hai Steaua!”

Unu’ il paraste pe Vanghelie: „Domnu’ Becali, sa stiti ca Vanghelie a dat ajutoare p-aicea si striga cu portavocea, ca sa se stie cine da!”

Gigi, impasibil: „Da’ n-a dat el, n-a dat el, a dat de la primarie!”

„Auzi, fa, l-am vazut in carne si oase pe Gigi!”

„Vrem si noi schimbare!”

„Pai, ca sa fie schimbare, votati!”

„Domnu’ Gigi, stam pe intuneric!”

„Am primit pungi si pozele dumneavoastra, atata am primit!”

Gigi e nerabdator: „Gata, ba?”

Inghesuiala maxima la intrare, Gigi intra sa voteze si toata gloata dupa el, in cor:

„Becali!”, „Becali!”, „PNG, forta PNG!”

Un nene, care iese de la vot: „Nu ma mai impingeti atat, ca valiza e mare!”

„Becali a venit pentru toata lumea, e singurul care ne ajuta!”

„Becali si Becheanu!”

Becali, dupa vot, pentru televiziuni:

„N-ati vazut cata lumea m-a asteptat? Dimineata ma fost la biserica, m-am rugat la Dumnezeu si deseara o sa aflam: Becali deputat, PNG in parlament! Dac-au venit oamenii in numar asa mare, inseamna ca sunt fani Gigi. In colegiul meu nu-mi fac probleme”

Rasul lui umple coridorul. Dar in spate, lumea comenteaza: „Da’ daca nu mai are bani...”

In fata scolii, Gigi isi face campanie mascata. L-a adus pe unul care zice: „Datorita lui Gigi eu vad!”

Alta voce dezamagita:

„E cam subnutrit, nu mai are bani, e falit!”

Din cadrul usii de la masina, Becali:

„Daca v-am spus ca va rezolv, eu va rezolv”

Dupa el, voci nedumerite:

„Ce-a facut? A venit a votat si a plecat?!”

„E vrajeala aicea, e vrajeala, nu ne da nimica!”

„N-avea cum sa ne dea, ca era cu televiziunea dupa el...”

O familie care sta pe Sarul Dornei:

„La noi pe strada a bagat canal – era prevazut si asfalt – si a lasat asa, ne-a lasat ca pe camp. Am venit cu masina unui vecin la vot, ca nu puteam iesi de pe strada decat cu cizmele... De o saptamana si jumatate, nu se mai poate iesi. Am sunat la primarie si ne-a luat la misto: ati asteptat 60 de ani sa va bage canalizare si-acum nu mai puteti astepta cateva zile?! Vanghelie crede ca daca face spectacol cu tigani, gata, suntem multumiti!”

Viorica, 53 de ani:

„Sunt multe blocuri fara apa calda, sa aiba grija de curatenie... Ca sunt aici unii care se ocupa cu fel de fel de prostii, sa se ocupe politia comunitara de ei... Eu stau pe Anghel Dogaru, dar pe Tunsu Petre se stie ca se fura, ca sunt droguri... Eu am votat cu Becheanu la senatori si cu Mizil la senatori...”

Una, nemultumita rau de tot:

„Saci cu telefoane a dat Marian Vanghelie. Sacosi cu zappuri, cu de toate... dar unii n-am primit niciun covrig. Asa ca nea-m vorbit cateva blocuri sa nu ne ducem sa votam, ca suntem suparati!”

Franturi de Ferentari

Ziua alegerilor parlamentare mi-am petrecut-o in Ferentari. In Colegiul 20, unde se-nfruntau Oana Niculescu - Mizil (PSD+PC) si "Razboinicul luminii", Gigi Becali (PNG-CD). La ora 8 si ceva, eram deja la o sectie de votare, pe la 11 si ceva inotam, la propriu, prin noroaiele din fata Scolii 134, unde a venit Gigi sa voteze, pe la 2 eram tot prin Ferentari, la sediul de campanie al Oanei Mizil. Seara mi-am incheiat-o apoteotic la "palat". Palatu' lu' Gigi. Pe la 11 noaptea, am ajuns acasa si s-a incheiat ziua. Ziua alegerilor parlamentare. 30 noiembrie 2008.

Nu am timp acum sa va spun tot ce-am facut ieri, dar pun niste textisoare pe care le-am scris pentru gazeta si care au mai suferit modificari, la montaj :)) Ca eu stiam ca tre' sa scriu mii de semne si am vorbit cu zeci de oameni, si, cand colo, m-au redus la mult prea putine semne si am acumulat frustrari. Pun pe blog bucatelele de text scrise ieri pentru ca le-am scris ca pentru blog. Fara sa le chinui prea mult - cum fac de obicei. Le-am scris dintr-o bucata. Asadar, alegeri in Ferentari... (si dupa aia, o istorioara de la palatul lui Gigi, exclusivitate pentru blog :))

Oana Niculescu - Mizil versus „Războinicul luminii”

O ceaţă deasă învăluise, ieri dimineaţă, Ferentariul, iar blocurile coşcovite de pe strada Amurgului arătau şi mai rău decât în mod normal. Faţadele blocurilor serveau, însă, drept panouri electorale: întrezăreai, din loc în loc, postere roşii, pesediste, şi, lângă ele, câte-un îndemn, scris cu litere de şchioapă: „Hai Steaua!”. Căci în Colegiul 20 - Ferentari, lupta pentru un scaun de deputat în Parlament s-a dat între Oana Niculescu-Mizil, reprezentanta PSD+PC, şi Gigi Becali, de la PNG-CD.

În drum spre secţia de votare de la Şcoala nr. 141, doi inşi comentau: „Bă, n-o mai aduce pe nevastă-ta cu geacă portocalie aicea, c-o vede Vanghelie, zice că e cu PD-u’ şi nu ne mai dă nimica!”. Mariana Ciobanu, de 35 de ani, ştia ce vrea: „Să ne pună şi nouă carton pe blocuri, că ne curge apa-n casă! Să ne ia gunoaiele, să nu trăim cu copiii în jeg! O să votăm pe asta care e la noi aicea, pe Oana Mizilu, că Vanghelie ne-a dat bani, ne-a ajutat”. Lângă un grup de votante, unul în stare de ebrietate: „Fă! Vă duceţi la vot? Se dă ceva? Ne dă şi nouă ceva?”. Dezamăgit că nu-i răspunde nimeni, l-a luat la întrebări pe jandarmul de la şcoală: „Mie cine îmi dă 100 de euro să votez?”

Oana, în linişte, Gigi, cu alai

Foto: Revista Monden

La 10.30, însoţită de câţiva colegi de partid, şi ei candidaţi în sectorul 5, a venit şi Oana Niculescu – Mizil să voteze la Şcoala nr. 141. Cât ai zice „vot”, au înconjurat-o solicitanţii. „Mă voi lupta pentru oamenii din colegiu”, i-a asigurat şi a plecat aşa cum a venit. În linişte. De cealaltă parte, Gigi Becali şi-a făcut apariţia cu alai, înotând prin noroaiele şi băltoacele din faţa Şcolii nr. 134, din strada Baciului. Vreo cincizeci de inşi şi mai bine s-au postat, alături de Gigi, pe scările din faţa şcolii şi i-au sorbit cuvintele. Înghesuială, gălăgie, circ, poze cu telefonul, „Hai fă-ncoa, să te vezi la televizor cu Gigi Becali!”, „Uitaţi-vă la noi cum trăim, fără apă, fără canalizare!”, scandări: „Be-ca-li!”, „Be-ca-li!”. Peste toate, zâmbetul lui Gigi: „Le rezolvăm, le rezolvăm...” Şi siguranţa lui: „Am fost la biserică, m-am rugat la Dumnezeu şi o să vedem deseară cum se-anunţă: «Becali, deputat! PNG, în parlament». În colegiul meu nu-mi fac probleme!”. La plecare, voci în mulţime: „E cam subnutrit! Nu mai are bani...” Şi concluzii amare: „Hai că e vrăjeală aicea! Nu ne dă nimica!”

”Tot Evanghelie o să ne ajute!”

Când pun ştampila pe buletinul de vot, alegătorilor din Ferentari nu le pasă de culoarea politică a candidaţilor. Pentru ei, e mult mai important “cine le-a dat în campania electorală şi cât le-a dat”. După principiul ăsta s-au condus ieri locuitorii arondaţi Colegiului 20 - Ferentari, puşi să aleagă între Oana Niculescu – Mizil (PSD+PC) şi Gigi Becali (PNG – CD). Câştig de cauză părea să aibă, în prima parte a zilei, Oana Niculescu-Mizil, susţinută puternic de colegul de partid şi primarul Marian Vanghelie. Căruia locuitorii îi erau recunoscători că i-a ajutat cu diverse. “Ăştia ne dau de mâncare, pe ăştia i-am votat”, a punctat hotărât Ştefan, de 55 de ani, ieşind din curtea Şcolii nr. 141. La Şcoala nr. 134, acelaşi punct de vedere. “Tot Evanghelie o să ne ajute! Că ne-ajută pe capete, ne-a dat bani, ajutoare”, era hotărâtă Ecaterina Gheorghian, de 60 de ani. Nea Ilie, de 80 de ani, a votat cu “PDSR-ul” dintr-un motiv foarte simplu: “Ăştia sunt în sector la noi, ne-au mai ajutat cu ce-au putut. Dar mai e ceva. Am votat cu ei că dacă vin alţii... alţi flămânzi! Care fură de la început. Ăştia poate sunt sătui, naibii!”.

Foto: Revista Monden

Când a apărut Gigi Becali să voteze la şcoala de pe strada Baciului, a început tărăboiul: “Stăm pe întuneric!”, “N-avem apă!”. Şi-atunci când Becali a plecat fără să dea nimic, s-a concluzionat sec: “Nu mai are bani. E falit! Nu ne-a dat nimic”, “Păi cum să dea, că era cu televiziunea după el...” La Şcoala nr. 136, o femeie era decisă să boicoteze alegerile: “Sacoşi cu telefoane, cu zappuri, s-a dat! Saci cu de toate! De la Marian! Da’ unii n-am primit nimica, n-am primit niciun covrig. Aşa că ne-am vorbit, blocuri întregi, să nu venim la vot că suntem supăraţi!”.

La palat.

Ei, seara la palat a fost alta discutie. Si alta distractie. Am ajuns acolo pe la vreo 8 si-am stat in masina, cu Romica-soferul si Marian - fotoreporterul, pana pe la 8.40, cand ne-au dat drumul inauntru paznicii lui Gigi. In fata palatului - Marius i-ar zice "stana" - era liniste. Doar niste ziaristi rataciti - io si inca alti cativa. Palatul lui Gigi, in culori sterse de ceata groasa. Prevesteau ele ce prevesteau luminile alea blegi albe, galbene si mov...

In interior, auriu. Mult auriu. Care contrasta cu fetele ingandurate ale apropiatilor lui Gigi, care se fatzaiau pe-acolo. Io nu mai fusesem pana aseara la palatul lui Gigi: auriu, cum v-am spus, candelabre, icoane pe pereti, perdele grele de catifea, o scara asa, genul maretz... Cred ca de-aia i se zice palat. Oricum, prea mult pentru gustul meu. Gretzos de mult.

Trec la timpul prezent, ca-mi place mai mult sa scriu asa :)

Se aranjeaza scaune, se pun panouri mari cu PNG, Becali se vede si el, in spate, intr-o camera, in cadrul unei usi deschise. Gesticuleaza, se-aude comentand. Nu pare vesel. Tipa aia blonda si creatza de la OTV se fatzaie si ea pe-acolo. "Marcele, vino aici!", se agita. Se-asteapta exit-poll-urile date de Realitatea si Gigi nu iese la declaratii inainte. Ne instalam pe scari. Ascultam radio pe telefon, in cautare de rezultate, ca Gigi nu are televizor in sala mare :). Se-aude discursul lui Geoana. Gigi se lasa asteptat. Io intru in fibrilatii. Ca tre' sa dau repede in redactie replicile lui Becali si n-am nimic. Rahat.

La 21.19, iese Gigi. "Ia zi, ma! Ce vreti sa va spun acuma? Ce vreti sa va spun?" A aflat si el ca partidul lui n-a trecut pragul de 5% si nu intra in parlament. E trist. Aproape ca imi pare rau de el. Stiu, e Gigi, nu tre' sa-mi pare rau. Am avut un moment de slabiciune. Mi-l asum. Gigi urca scarile si sta pe sus cateva minute.

La 21.28 (stiu la secunda, ca eram cu ochii pe ceas, sa dau in redactie ceva. orice) se asaza cu inca vreo cativa, pe scaune, in fata camerelor. "Intrebati-ma". Nu mai are nici chef de discutii. Euforia tip becalista e o amintire. "Am aflat rezultatele. Asta e. E o dezamagire. Se pare ca lupta politica e prea grea pentru mine". Mda. N-are chef de galagie, de acuze de fraude, de chestii, de trestii, parc-a obosit. "La ora asta, nu e vorba de retragere din viata politica. Astept rezultatele din colegiul 20, unde am candidat. Probabil ca eu nu sunt atat de curat, diavolul a fost mai puternic si m-a invins. E posibil sa existe si o iesire a mea din viata publica, sa stau o perioada linistit". Dupa alte cateva minute, incheie tot asa, abatut: "Hai v-am pupat". Si ne trimite la aia mai puternici: "Daca eu nu sunt atat de puternic, ce rost mai are sa vorbiti cu mine?!"

Ei, pleaca tot poporu' de ziaristi. Reformulez: pleaca cei cinci-sase ziaristi. Si ramane echipa de la OTV, ca sa il bage in direct pe Gigi. Si mai raman eu cocotata pe scara lui Gigi, cu laptopul in brate, sa dau repede 800 de semne in redactie. Si Marian, fotoreporterul, pe langa mine, sa trimita si el niste poze.

Ma repereaza Gigi. Ca ramasesem pe scara lui si clapaceam de zor pe laptop. Reproduc dialogul. Cu observatia ca am pus, in niste locuri, niste icsi si igreci :) Asadar:

"- De la ce ziar esti, mai, fetito, ma? (obs - n-am intrat in categoria fatuci:)
- De la ziarul Icsulescu.
- Ma, da' harnica esti, ma! (ca io continuam sa clapacesc, stateam rau de tot cu timpul)
- Pai da. Am fost si dimineata la scoala la care ati votat... (n-am ce face si ma bag in discutii)
- Da? Vezi poate scrii ceva minciuni acolo. Ah? Scrii ceva minciuni? Puteti sa scrieti la minciuni de-acum incolo... Numai minciuni cate vreti voi ca nu ma mai intereseaza! Mai! Numai minciuni de-acum incolo, asa sa scrieti! A zis Gigi Becali: numai minciuni sa scrieti! Pai, daca tu il ai sef pe ... Pai, tu esti mai desteapta decat ala... cum il cheama, ma? Igrecianu! Pai, ala e un dobitoc! Cum sa-l ai, ma, pa Igrecianu sef?!"

Legenda - Icsulescu si Igrecianu inlocuiesc ele ceva, v-ati prins, vorbesc codat :)

Mda. Discutie cu Becali. Dupa care a intrat in direct la prietenul lui Dan Diaconescu si, de la ce calm fusese in fata noastra, a inceput sa se ambaleze: "Daca in Tara Romaneasca castiga un pui de comunist... (se referea, ati, inteles, la Oana Mizil, care se intampla sa fie nepoata lui Paul Niculescu - Mizil, ministru al Educatiei si ministru de Finante in anii comunismului). Daca Oana Mizil ma invinge pe mine, ce rost mai are sa mai stau eu in politica?! Daca ea are 40% si eu 15% (asa stia el aseara - azi, potrivit mediafax, oana mizil avea 50,72% si Becali - 14,95%), inseamna ca oamenii voteaza numai pe bani, pe telefoane si calculatoare! Astia sunt conducatorii pe care ii vrea Romania: astia care sa le dea telefonul si calculatorul! Vanghelie, te felicit, tata! Esti o mare valoare in Romania! Eu sunt un mare dobitoc si un mare prost ca m-am zbatut 5-6 ani in politica! Ca-mi spunea mama: lasa-i, mama! Si eu ziceam: pentru saraci, mama... Si aia saracii au votat cu Vanghelie... Pentru ce sa ma zbat eu in tara lui Vanghelie?!"