Cu porcul la Muzeul Taranului Roman

Am petrecut aseara niste ceasuri tare simpatice la Clubul Taranului Roman, cu tuica si sorici fragezit in usturoi. S-a vernisat expozitia "Traiasca porcul!", parte a unui proiect mai maricel si-n derulare ce-i are in centrul sau pe colegii mei, Lucian Muntean si Cosmin Nasui, dar si pe Maxim Dumitras, directorul Muzeului de Arta Comparata de la Singeorz Bai.

De fapt si de drept, insa, in centrul proiectului, e Maria Sa Porcul. Slavit in fiecare an de Ignat. Sacrificat ca-ntotdeauna c-un cutit bine-ascutit - daca se poate, cel mai mare din gospodarie, plasat strategic printre paie arzande, ca sa se inmoaie bine soriciul, frecat la zece maini, sa straluceasca. Pentru ca, in ciuda directivelor europene, porcul o sa se sfarseasca si anul asta, si la anul, asa cum s-a sfarsit intotdeauna pe taram autohton. Nu cu pistolul la tample, nici cu anestezice. Ci intr-un cor de guitzaturi care tulbura diminetile reci de decembrie si care vesteste ca gata, porcul, si-a indeplinit misiunea pe pamant. "Asta e rostul porcului, mama... Aşa l-a lăsat Dumnezeu", imi spunea o mamaie, acum vreo doi ani. Taranul nu concepe sa gandeasca altfel despre porc. Care-i crescut sa fie mancat. Si nicio regula europeana nu va schimba asta...

Despre expozitie si despre proiect, gasiti mai multe pe blogul ASTA.

Eu va pun niste poze cu porcii sculptati in ghips, atarnand prin Clubul Taranului...

Profil.

Fata.

Si-un desen simpatic, pe hartie manuala, cu diverse categorii de porci: porcul Barbie, porcul peste, europorcul...

Gata. Va salut si va urez sa petreceti Ignatul rontaind o ureche de porc si-o bucata de sorici :)