"La baltă"

Era o vreme cand intreaga noastra existenta estivala - a mea, a lu' frate-miu, a vecinilor mei de la Jirlau - gravita in jurul replicilor astora: Mergem la balta? Mergem la pescuit? Si cate veri nu ne-am copt noi pe marginea baltii, asteptand tremuratul scurt, repezit, al plutei (care genera o emotie inconfundabila) - si-apoi visand noaptea aceeasi pluta in miscare; pentru ca dimineata s-o luam de la capat... Asa treceau verile noastre la Jirlau - cu bicicleta pe langa linia de cale ferata, catre pod, la locul nostru de pescuit, la capatul unui drum prafuit, care parea nesfarsit; pe langa lanul de floarea-soarelui, cu tot cu "paleştile" uriase, pline cu seminte crude, pe care ne straduiam sa le rupem, ca sa ne tina de foame la peste; cu mămăliga, cu râmele, cu pungile cu peste aduse seara in sat; cu noi toti, veseli si transpirati; si mirosind a peste de la o posta.

Erau frumoase verile noastre de acum cincisprezece-douazeci de ani; si-am recreat una dintre ele ieri, ca sa ne-amintim bucuria, emotia, caldura. Caci, ca si-atunci, ne-am copt la balta, sa fie clar; si ne-am bronzat "cu maneci". Nelu a venit cu unditele si mamaliga; si toti trei am venit cu entuziasmul. (Marius - acest fiu adoptiv al Jirlaului, ca doar s-a casatorit cu mine - a intrat si el in grupul de pescuit; si-a si prins, in debutul "Operatiunii Monstrul" - varianta locala, doi pesti o data). 

Din ce povesteste mama - ca noi mergeam la pescuit si-n familie, cum merg altii astazi la picnic - prima mea experienta pescareasca a fost un succes epocal: am prins mai multi pesti decat toti trei la un loc: mama, tata, frate-miu. Succesul a fost explicat printr-o istorioara, care-a traversat anii si care-a fost povestita la numeroase mese in familie: zice-se c-am nimerit cu acul fix intr-o nunta de pesti; si-am prins intai mireasa; apoi mirele, venit sa-si caute soata; si-apoi nuntasii, unul cate unul. 

Drept sa va spun, am avut intotdeauna noroc la pescuit; si chiar si ieri - la distanta de vreo 15 de ani de la ultima iesire la pescuit pe balta din Jirlau si la multi ani dupa ultimul pescuit (pe lac, la Neptun) - tot am prins vreo opt fâţe, reusind sa reduc decalajul intre mine si Marius, care a inceput eroic, asa cum va spuneam, cu doi cărăşei o data :). Dar el avea un avantaj: undita cu doua ace :))).

Inainte de sesiunile de pescuit de la Jirlau au fost insa cele din vacantele la mamaia, in satul apropiat, Vişani. Si-acolo tot asta faceam, pescuiam - chiar si cu doua undite o data - iar mamaia imi prajea recolta; si-o mancam la pranz, cu-o mamaliga mare, aurie. (Sa nu-ntelegeti ca n-aveam ce manca la Visani :)) - doar ca asta era sfarsitul normal al aventurii pescaresti: o farfurie plina varf cu pestisori crocanti).

Ieri, la Jirlau, ne-am indeletnicit cu "pescuit sportiv" - adica am aruncat inapoi in balta o potentiala masa de pranz. Asta a fost insa doar incalzirea - caci data viitoare ne ducem cu noaptea-n cap pe balta. Am zis. Cine se mai inscrie? Frate-miu Adrian? Marius? Catalin? Daniel? Nicu? Puşu? Dora? Alina?

Si gata. A fost o zi frumoasa cea de ieri.