duminică, iunie 30, 2013

Diana Krall in Bucharest. Just like a butterfly that's caught in the rain.


A plouat azi in Bucuresti; o ploaie incapatanata, continua, ca intr-o poezie de Bacovia. Si mie nu-mi place genul asta de ploaie; fara-nceput, fara sfarsit, o ploaie ce pare eterna, care nu se mai da dusa...
Tot despre ploaie a fost vorba si la Sala Palatului in seara asta; dar ce seara, si ce voce, si ce cantece, despre tristete si singuratate, care s-au potrivit manusa cu vremea de-afara. Nu putea fi zi mai potrivita pentru concertul Dianei Krall in Bucuresti, cu vocea ei patrunzatoare, ca o ploaie care-ti intra-n oase; o voce plina, adanca, a-toate-cuprinzatoare, care mi-a ridicat parul pe mana de la prima nota. Si da, a fost vorba despre ploaie in concertul doamnei asteia, din British Columbia, unde ploua tot timpul; si marea mea descoperire - caci, recunosc, n-ascult Diana Krall on a daily basis - a fost tot una cu tematica "ploioasa": "Just like a butterfly that's caught in the rain". Hmmm, melodia asta o sa faca in mod sigur cariera pe IPod-ul meu; va spun de-acum:


Si-a fost apoi "Let it rain", "Lonely Avenue", "Simple twist of fate, "On the sunny side of the street", "A little mixed up"... dar si my personal favorite, "Temptation" (mai jos, o varianta dintr-un concert mai vechi):


Hey you, Tessa Virtue&Scott Moir's fans, I know you know that one: "Temptation" was used by Tessa and Scott for their (incredible) Free Dance two years ago. For the rest of you - who don't know the routine - this is the right time to watch and live it ("Temptation" is in the second part of the dance, you'll recognize it for sure):



Si gata, inapoi la Diana Krall; a fost finalul mi-nu-nat al unei zile ploioase si alandala (ati inteles, cred, ca nu-mi place ploaia...). Dar, inca o data, un lucru e cert: recitalul asta nu putea avea loc in alta zi. Asa ca jos (cu) palaria, Mrs. Krall. Astept sa va intoarceti. Daca de asta e nevoie ca sa va ascult, accept - cu placere - inca o zi ploioasa...


Luni, 1 iulie: ..nu ma pot abtine sa nu fac un update la povestea asta; nu de alta, dar am descoperit niste inregistrari excelente ale catorva piese de aseara. Ca nu v-am spus asta - dar o spun acum: unde-am stat eu (si unde-a stat domnul/doamna care a inregistrat melodia de mai jos) s-a auzit brici. Asa ca, da, sa ne intoarcem la povestea unei seri frumoase-frumoase, alaturi de Diana Krall. Iar melodia asta mi-a placut si ea teribil, sa ne intelegem - "The Boulevard of broken dreams":



Si alte cateva mai jos, tot din concertul de aseara. Enjoy:

A glimpse of the past: Worlds in Nice, 2012. Men's Short Program - 30 March. Photo souvenirs.

This is a long title, I know. I had to use it though; cause I'm a year and a half late with posting the pictures from the last two days of the competition in Nice: 30 and 31 March. In other words: Men's Short Program, Pairs Free Program, Men's Free Program, Women's Free Program. I'm glad you've been so patient with me; I couldn't ask for a better audience of this blog :).

Let's start with 30 March - Men's Short. I'm sure you all know the results by now. And I have told you the story as it happened, at the end of March 2012; you can re-read it, but only if you know Romanian (for the rest of you, there's Google Translate option):


As for the pictures of that day, Daisuke Takahashi is the star. Of course, he was third after SP in Nice, but, all in all, he has an unbelievable sense of the music. He is the music. Here's a quote of him from that 30th of March:

“I didn’t feel pressure before the competition, but right before the six minute warm-up today, all of a sudden my legs started shaking and I felt very nervous. However, the audience got into my music and pushed me through.” 

As a part of the audience, I'm glad I (and everyone else) pushed him through. His Garden of Souls is a masterpiece.
Photo-story of the day:

Daisuke's fans.
Adam.
Six minute warm-up. I don't know what to say about his shaky legs, but he did seem preoccupied, that's for sure.

Of course, you won't find here actual pictures from Daisuke's routine; I was too preoccupied with him and his performance; didn't want to miss a thing. But I did captured the Japanese flags in the arena; some of them surrounding me. I felt that I was in the right place then - so thank you for that.



 Here's that memorable Garden of Souls:



And here's the rest of the stories of those World Figure Skating Chanmpionships in Nice, in 2012:
And the stories from Nice-2012 are not over yet: there are still pictures and videos to come... 
Be sure you'll visit my blog again :). 
And, of course, an website fully dedicated to figure skating is the next step. 

luni, iunie 24, 2013

"La baltă"

Era o vreme cand intreaga noastra existenta estivala - a mea, a lu' frate-miu, a vecinilor mei de la Jirlau - gravita in jurul replicilor astora: Mergem la balta? Mergem la pescuit? Si cate veri nu ne-am copt noi pe marginea baltii, asteptand tremuratul scurt, repezit, al plutei (care genera o emotie inconfundabila) - si-apoi visand noaptea aceeasi pluta in miscare; pentru ca dimineata s-o luam de la capat... Asa treceau verile noastre la Jirlau - cu bicicleta pe langa linia de cale ferata, catre pod, la locul nostru de pescuit, la capatul unui drum prafuit, care parea nesfarsit; pe langa lanul de floarea-soarelui, cu tot cu "paleştile" uriase, pline cu seminte crude, pe care ne straduiam sa le rupem, ca sa ne tina de foame la peste; cu mămăliga, cu râmele, cu pungile cu peste aduse seara in sat; cu noi toti, veseli si transpirati; si mirosind a peste de la o posta.

Erau frumoase verile noastre de acum cincisprezece-douazeci de ani; si-am recreat una dintre ele ieri, ca sa ne-amintim bucuria, emotia, caldura. Caci, ca si-atunci, ne-am copt la balta, sa fie clar; si ne-am bronzat "cu maneci". Nelu a venit cu unditele si mamaliga; si toti trei am venit cu entuziasmul. (Marius - acest fiu adoptiv al Jirlaului, ca doar s-a casatorit cu mine - a intrat si el in grupul de pescuit; si-a si prins, in debutul "Operatiunii Monstrul" - varianta locala, doi pesti o data). 

Din ce povesteste mama - ca noi mergeam la pescuit si-n familie, cum merg altii astazi la picnic - prima mea experienta pescareasca a fost un succes epocal: am prins mai multi pesti decat toti trei la un loc: mama, tata, frate-miu. Succesul a fost explicat printr-o istorioara, care-a traversat anii si care-a fost povestita la numeroase mese in familie: zice-se c-am nimerit cu acul fix intr-o nunta de pesti; si-am prins intai mireasa; apoi mirele, venit sa-si caute soata; si-apoi nuntasii, unul cate unul. 

Drept sa va spun, am avut intotdeauna noroc la pescuit; si chiar si ieri - la distanta de vreo 15 de ani de la ultima iesire la pescuit pe balta din Jirlau si la multi ani dupa ultimul pescuit (pe lac, la Neptun) - tot am prins vreo opt fâţe, reusind sa reduc decalajul intre mine si Marius, care a inceput eroic, asa cum va spuneam, cu doi cărăşei o data :). Dar el avea un avantaj: undita cu doua ace :))).

Inainte de sesiunile de pescuit de la Jirlau au fost insa cele din vacantele la mamaia, in satul apropiat, Vişani. Si-acolo tot asta faceam, pescuiam - chiar si cu doua undite o data - iar mamaia imi prajea recolta; si-o mancam la pranz, cu-o mamaliga mare, aurie. (Sa nu-ntelegeti ca n-aveam ce manca la Visani :)) - doar ca asta era sfarsitul normal al aventurii pescaresti: o farfurie plina varf cu pestisori crocanti).


Ieri, la Jirlau, ne-am indeletnicit cu "pescuit sportiv" - adica am aruncat inapoi in balta o potentiala masa de pranz. Asta a fost insa doar incalzirea - caci data viitoare ne ducem cu noaptea-n cap pe balta. Am zis. Cine se mai inscrie? Frate-miu Adrian? Marius? Catalin? Daniel? Nicu? Puşu? Dora? Alina?

Si gata. A fost o zi frumoasa cea de ieri.

Acasa

Un pat pliant, sub bolta, in gradina (si nu in orice gradina, ci-n gradina de la Jirlau). Oamenii mei dragi, in curte si-n afara ei; si, daca s-o putea, si-o portie de scrumbii cu mamaliga. Asta inteleg eu printr-un sfarsit de saptamana per-fect :).