Va mai amintiti cum aratau lalelele mele acum doua saptamani, nu? Sa va improspatez memoria...
Ei bine, la mine in gradina nu mai e niciun semn din rosul asta bogat de mai sus. Si ce voiai? - o sa-mi spuneti. Sa tina la infinit? Le-a trecut vremea, o sa le vezi din nou la anul... Bineinteles ca le-a trecut vremea, dar soarele asta anapoda de sfarsit de aprilie - nu cald, usor, de primavara, mangaind petalele, ci orbitor si arzator, ca-n miez de vara - le-a injumatatit povestea infloririi. Lalelelor le cad petalele cand li se termina viata; la mine in gradina petalele uscate, arse, au ramas la locul lor; aici, un şomoiog visiniu si ciudat, a-natural; dincolo, niste (foste) petale mov, stranse, contorsionate. Pe fundal, portocaliu (paradoxal) de gălbenele - semn ca gata, la-nceput de mai, a venit vara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu