Minunatele camasute ale mamaii Tudora

Eu pe mamaia asa mi-o amintesc: mica si vesela, cu camasi albe, frumoase si brodate pe la margini cu ate de toate culorile. Eu le zic "camasi", ele erau mai mult niste rochite, dar asta am aflat tarziu, foarte tarziu. Si tot acum aflu mamaia a cusut toata viata, asta era indeletnicirea ei cea mai draga, si ca tataia Niculae (pe care eu nu l-am cunoscut) batea Bucurestiul in lung si in lat in anii comunismului ca sa gaseasca, dupa ce iesea de la serviciu, nenumarate bobine si gheme cu fir colorat. Ca gasea pana la urma, asta-i un lucru clar, de vreme ce cusaturile colorate ale mamaii au impodobit fiecare petec de panza alba din casa de la Iepuresti, de la camasute pana la cearsafuri si stergare.

Dupa moartea mamaii, camasutele au ajuns la noi, la Bucuresti, unde au fost spalate, calcate si bibilite, inainte de a fi impartite pe ici, pe colo, pe la nepoate, care sa-si aminteasca astfel de mamaia Tudora si de cusaturile ei. Inainte de asta, deci, au trecut si pe la mine prin camera, pe canapeaua portocalie, supuse fiind unei sedinte foto lungi, foarte lungi; sunt fotogenice, tare fotogenice camasile mamaitei, iar mici raze luminoase, strecurandu-se prin perdea, le-au sporit frumusetea.

Pentru ca doua au ramas la mine, astept cu mare nerabdare vara ca sa le port si sa ma mandresc cu ele. Cu minunatele camasute ale mamaii Tudora.