Povesti de la Nehoiu

La Nehoiu nu mai fusesem de mult. De vreo sase ani mai precis. Cand sa fi trecut atata timp? N-am fost eu acum o luna-doua pe-acolo si-am vazut florile frumoase de pe veranda, am mancat supa de galuste si m-am lins pe degete infulecand clatite cu dulceata de fructe de padure? Nu, n-am fost acum o luna-doua. Desi asta a fost senzatia. Ca nu se schimbase mai nimic. Adica da, se schimbasera niste lucruri: o bucatarie mai altfel, o baie noua, un "Golden Spritz" - loc racoros, in care sa te-ascunzi in timpul verii. Si doi nepoti frumosi si vorbareti, Maria si Dimi, care nu prea existau in peisaj cand ma duceam eu s-o vizitez pe Ali la Nehoiu, in vacantele de vara din timpul liceului sau de prin studentie. S-au schimbat, deci, lucruri la Nehoiu si, cu toate astea, mie, casa, locul, florile, gradina, gazdele imi par neschimbate. Si-mi pare neschimbata si senzatia de bine, de acasa, de vacanta. Si ma bucur.

Am petrecut, asadar, la distanta de sase ani de la ultima vizita, doua zile frumoase si calde (si la propriu, si la figurat) la Nehoiu. Si vizita a cuprins de toate cele, de la prajitura cu afine la pepenele proaspat si zemos, de la vizita la Cascada Casoca la cele cateva zeci de minute petrecute pe Viaductul Teherau (cu vedere fabuloasa asupra lacului Siriu), de la hoinarit prin gradina, printre flori, la mica poveste din mica odaie a Colectiei Muzeale de la Colti, unde localnicii mai cauta inca (si mai si gasesc) bulgarasi de chihlimbar. (vizita a cuprins, evident, si bodoganelile tipice fuhreristice, cauzate de suferintele pricinuite pretiosului Golf de hartoapele din drumul catre micul muzeu al chihlimbarului :).

De la Nehoiu m-am intors vesela si cu cercei din chihlimbar. Si cu-o tolba plina-plina de poze, ca sa-mi ajunga pana la urmatoarea vizita. Cand in program va fi cu siguranta si o mica drumetie la asezarile rupestre de la Alunis-Nucu. Fara Golf. Cu piciorul :)

Si poze, cum ziceam.

Cascada Casoca. Cu "s" de la "sarpe". Masina sufera niste traume pan-ajunge la cascada, drumul nu-i asfaltat, dar e prin padure, pe langa un fir de apa, asa ca merita efortul. Da, merita :). Mariusache e super zambaret.

Si la baraj (Barajul Siriu) mi-a scapat degetul pe declansatorul de la aparat si-am pozat intr-o veselie. Daca era frumos...

La Viaductul Stanca Teherau, alte priviri asupra lacului pe inserat. Si multe libelule care se straduiau sa-mi intre-n poze. Si-au si reusit, o sa le vedeti mai jos...

Si seara a fost gratar...

Si Fuhreru' a descoperit o combinatie fabuloasa pe Golful lui si a cerut sa fie imortalizata pentru eternitate: verde, rosu, alb.

Si a doua zi am dat iama in flori, florile mamei lui Ali, si le-am pozat culorile, parfumul, rotunjimile. De fapt, am pozat tot ce-am prins, sunt maniaca :))

Asta eram eu, vesela de vizita... Picture made by Maria.

Maria si Dimi ar merita un post de sine statator. Atata-s de frumosi si lipiciosi.

Colectia de masinute a lui Dimi a pus aparatul foto la grea incercare :) Asa ca le-am dedicat un shooting special, sa nu se supere nicio particica din colectie.

Si-am ajuns si la Colti. La Muzeul de chihlimbar. Odaia de chihlimbar, de fapt. Ca muzeul era in proces de renovare si toate exponatele erau inghesuite intr-o camaruta. Unde nu era voie sa pozezi decat contra cost. Asa ca m-am multumit cu poze facute afara. Si cu mine in ele... :)

Catedrala din Nehoiu, inaugurata candva in anii trecuti, e foarte, foarte frumoasa. Si ne-am oprit sa-i facem poze si sa respiram aer de munte. Care era cam cald, din pacate...

Inainte de plecare, Maria si Dimi si jocurile lor. Si niste flori. Si gata. Si-mi doresc vizite mai dese la Nehoiu.