29 august 1958

Michael ar fi implinit astazi 52 de ani. Acel Michael al carui nume il mazgaleam intr-un timp pe toate foile, pe toate caietele. Acel Michael pentru care-am bocit cu lacrimi mari, mari si sincere, in 1996: voiam sa ma duc la concert si mama nu era prea incantata de idee. (pana la urma, m-am dus, m-a lasat, in caz ca va-ntrebati :). Acel Michael care-a insemnat enorm pentru o buna parte a vietii mele. Enorm.

In fine, Michael ar fi implinit astazi 52 de ani si, pentru o clipa, am avut senzatia c-am uitat ca astazi a fost ziua lui. De fapt, mi-e clar ca n-am realizat ca azi e 29 si ca-i ziua lui. Dar cum, pentru foarte multi ani, asta a fost o data foarte importanta, ceva in mine s-a trezit si-a reactionat. Caci altfel cum se poate explica faptul ca ieri am luat la rand toate sertarele de acasa, de la Jirlau, sa gasesc niste scrisori mai vechi si dosarele cu Michael sau ca astazi am stat cu nasu-n dosare si mi-am amintit de mine in anii '90... Cand visam, mancam, respiram Michael si decupam orice articolas, orice stirica despre Michael si o lipeam cu grija pe niste foi care, adunate, aveau sa constituie Dosarele mele Michael. Printre cele mai pretioase componente ale dosarului, numarul special al revistei "Salut", dedicat in intregime lui Michael...

Pastravi in vesminte verzi de brad

Imi miros mainile-a fum. Da' ce fum... Un fum aromat, gustos si bun. Am mancat in seara asta niste pastravi deliciosi, afumati si imbracati in brad, asa de frumos imbracati ca nici nu-mi venea sa-i dezbrac. Da' i-am dezbracat si i-am mancat. Si gata, sfarsitul povestii, pastravii au disparut in stomac si-au ramas doar hainele de brad. Si aroma de fum din bucatarie, si mainile mirosind, ca-mi vine sa le mananc si pe ele :) Multumesc posesorului de pastravi, Ciprian, responsabil cu darul :)

La Peles

Cum va spuneam, weekendul trecut am tras o fuga pana la Sinaia (si cred c-ar fi fost bine dac-as fi recidivat sambata si duminica asta...) Si weekendul la Sinaia a inclus, evident, si plimbarica la Peles (in care n-am intrat nici de data asta, asa ca raman pentru moment cu ce-mi mai amintesc din vizita facuta in nu stiu ce tabara; cand aveam alte preocupari decat asa admir camerele si mobilierul regal :).

Si-au ramas in urma vizitei amintirea unui "Stefanel" cu ciocolata, moacele Dorei (din postul trecut), gustul unor mieji de nuca proaspeti, (a)lenea din timpul plimbarii si multe, multe poze :)