Carnaval de mirosuri. Asa a fost ziua de azi. Cand mi-a mirosit a de toate. Si-n primul rand a iarna. Iar mirosul de iarna e o combinatie de alte mirosuri: de zapada proaspata, de ulita alba, naumblata, de incins, de paie, de sorici abia copt si razuit, de sare grunjoasa intr-un borcan gras si generos, de vin dulce si painici inmuiate in vin, de soba fierbinte, de turturi agatati de streasina, de ceaun cu apa fiarta, de abur cald, de fum inecacios care-ti intra in haine si-n ochi. Azi mi-a mirosit a iarna, a Craciun, mi-a mirosit a mine copil, calare pe porc, in curte la mamaia si tataia, la Visani.
La Visani, de Craciun, n-am mai fost cam de multisor. Am noroc insa de-o mamaie - a lui Marius, dar de ceva vreme si-a mea - si de-o casa, si de-un sat in care simt aceleasi lucruri si-aceleasi mirosuri ca atunci cand eram o pice si nu ratam niciun taiat de porc. Anul asta, cum fac(em) de cativa ani buni, ziua porcului mi-am petrecut-o la Ralesti. Cu zapada si-n general cu de toate. Bine, cand am plecat din Bucuresti, de dimineata, nu stiam daca avem porcul, dar asta e alta discutie... Stiam doar ca mamaia Maria daduse sfoara prin vecini: "Vin copiii si vor porc". Si l-au avut.
Povestea iernii si-a porcului de Ralesti e simpla si-i in pozele de mai jos. Retineti doar c-a fost o zi perfecta. Cu nerabdare ("hai mai repede cu soriciul"), cu viteza ("apa, apa, hai cu apa"), cu intrebarile mamaii: "Gicule, te-ai uitat aseara la «Nora pentru mama»? Cine-a iesit aseara? Mihaela? Eu stii la ce ma mai uit acuma? La «Rataciti in Penama»... Si arata acolo toate bazdaganiile si dupa aia le visez eu noaptea... Auzi, da' unde e «Penamaua» asta?"
Se pleaca in depistarea porcului.
Timp in care eu, cu aparatul de gat, depistez alte chestii. Garduri colorate, biserica alba, un nene plecand sa-si ascuta cutitele si toporisca.
Gheata pe zidul casei.
In departare, balta inghetata.
Descoperirile zilei includ grenada de plastic agatata intr-un cui.
Se face loc pentru porc...
Si vine si porcul...
... dupa care eu ma duc in vizita la inginerul cutare, care ne vanduse porcul, unde vad mieluti mici si simpatici si o gasca de porcusori in varsta de 2 luni.
Timp in care in fata casei porcul se parleste. Cu butelia. Si cu niste paie dedesubt, pentru o impresie de fum, care sa dea o impresie (si un gust) de porc parlit cu paie.
Covrigi inmuiati in vin. In asteptarea soriciului.
Omul asta de zapada avea asa, vreo 15-20 de centimetri :)
Cu mine rontaind o bucatica de sorici se termina povestea. Pe blog. Ca eu am mai mancat si pomana porcului la Bucuresti, mai pe seara :) Adica acum vreo 2 ore.
Craciun frumos. Ca al meu a inceput.
P.s. - despre un alt Craciun petrecut la Ralesti, prin 2006, cititi si vizionati poze
AICI.
De Craciun, acasa a fost ca acasa. Cu multi carnati bine prajiti (dimineata, la pranz si seara), cu mama in verva ca intotdeauna si cu tata mai sfatos, mai retinut, asa, cu impodobit brad si cu instalatii rosii-alb-albastre, cu globulete mai vechi si mai noi, cu caciulile de Mos Craciuni scoase de mama de prin sifonier, cu frate-miu pe post de "impodobitor"-sef de brad, cu cadouase, cu ilice de lana calduroase, cu o soba rumena, fierbinte, incarcata periodic de tata cu "lemnisoare", ca sa nu inghetam :), cu Mos Craciuni pe cutiile de bomboane si in globul de sticla in care se agita fulgi albi de nea, musai cu bomboanele "Bucuria" de la Chisinau, cu cozonac dulce-dulce de la mama lui Marius si cu cozonac bine insiropat de la Ana (adica de la Anapan :). Cu troiene de zapada topindu-se si aruncand pe apa Sambetei planurile mele de a fi plimbata cu sania. Cu caltabos, peste fript, copanele, "leber", toba, ciorbe felurite, mamaliga, branza sarata si, cum v-am zis, carnati. Carnatii deliciosi ai mamei la care visez tot anul. Trei zile m-am ghiftuit. La propriu. Si m-am mutat de pe fotoliu in pat, de pe pat in fotoliu, si-am sucit telecomanda si albumele cu poze si-am vazut enspe mii de filme, sa-mi ajunga tot anul. Ah, da, si-am mancat clementine. Si m-am bucurat, cum ma bucur de fiecare data, de ora in care-am desfacut cadourile de sub brad. Si-am inceput sa citesc "povestea despre dragoste si intuneric" a lui Amos Oz, in tren, la intoarcere. Si ma declar indragostita de felul in care scrie acest om. Cald, rotund, cu arome si gust dulce, cu povesti scurte, inchegate, care alcatuiesc povestea mare. Si-acum pun niste poze de acasa, dupa care ma duc sa fiu bagator de seama la procesul de facere al unui minunat tiramisu :) Bucatar-sef: mama lui Marius, evident :)
