Actul 2: la pluie

Obositi si surescitati dupa aventura cu bagajele, Nisa ne-a intampinat in haine innorate si ploioase. N-am vazut soarele pe 4 martie (si nici pe 5) si nici soarele nu ne-a vazut pe noi.

Autobuzul 23 ne-a adus de la aeroport pe Rue de France, strada cu apartamentul nostru alb, cu patru camere. Ne-am dat jos la Rosa Bonheur, iar Fuhreru' a continuat sa ne intrebe in fiecare zi cum se traduce asta (desi ne spusese chiar de la-nceput ca "bonheur" e "fericire", ca sa arate ce tare e el la franceza :). Sa nu se inteleaga ca noi nu stiam ce e aia "bonheur" inainte de interventia Der Fuhrerului :)

Din autobuz, ferestrele cu obloane mi-au amintit de Mangalia. Dar daca e sa semene cu Mangalia ce-am vazut eu in primele minute pe taramul Nisei, e o Mangalie impresionanta. Multe masini in trafic, dar nu ca-n Bucuresti. Mai cu seama ca autobuzul isi vedea de treaba lui, pe banda lui. In apartamentul dat in seama noastra de Malena (da, ne-a placut Malena), am gasit semnele vacantei altora (colacul multicolor de baie din camera noastra) si-un cos cu harti si sticle cu vin, in semn de bun-venit.

Ca si-n aprilie 2006, cand am zarit Nisa doar din aeroport (ca aeroportul e la doi pasi de oras), m-au dat pe spate palmierii. Multi si verzi. Plecasem atunci dintr-o Romanie invesmantata in zapada (da, in luna aprilie) la o conferinta organizata de Consiliul Europei taman la Monaco, in Grimaldi Forum. Si acum, ca si-atunci, palmierii au fost verzi si numerosi. De-a lungul faimoasei Promenade des Anglais (poza de mai jos) si impanzind orasul.

In seara venirii noastre a plouat cu bulbuci.
Iar in camerele blocului de peste drum vedeam cam tot. Dupa cum cred ca se vedea si la noi in apartament.

Dimineata, am descoperit laleaua roz de pe balcon, tot pe fondul norilor si-al ploii.

Avea sa fie o zi mai putin prietenoasa cu noi, grupul celor opt din Romanica, dar, cu toate astea, zi relaxanta de concediu. Caci ne-am pus pe noi vestitele mantii roz de ploaie (primite tot intr-o vacanta de la unii care le-mparteau intr-o zi ploioasa la Viena si folosite, de atunci, in fiece concediu). Tzutzu si Rox au facut opinie separata, au avut altfel de mantii. Mai cu "stil" :))

Lipsesc eu din poza de mai jos (ca eu sunt autorul) si Michela...

... care Michela facea si ea, de peste drum, o poza la poza :))

Dimineata a plouat marunt. Si vestita promenada era aproape pustie. Doar noi, niste pete roz, galben, albastru, in cautarea concediului perfect. Si doi-trei alergatori. Si niste caini, ale caror "stiti voi ce" le vom descoperi pe fiecare strada si straduta. In ciuda curateniei absolute. Semnele cainilor nu puteau fi eliminate. Fac parte din esenta Nisei.

Hotelul Negresco, cu silueta impresionanta si-acoperis caramiziu cu steag fluturand, pe fundalul unui cer plin cu nori. Si ce daca?, poze, poze, poze...

Trecut si pe la Oficiul de turism, tot de pe Promenada, ca sa ne-aprovizionam cu harti. Sa aiba fiecare harta lui, sa nu fie pricini de hartza si de furat harti.

Depistat Piata Massena. Numele cu rezonanta italiana nu-i asa, la intamplare. Orasul a apartinut si Regatului Sardinia-Piedmont pe la 1800 si ceva (nu facem si istorie aici, uitati-va singuri pe wikipedia). In piata, pe 5 martie, inca urme ale carnavalului, faimosul carnaval de la Nisa, care se-ncheiase pe data de 1: urme pe copaci, pe iarba, pe strada si pe motociclete. Ca niste gume colorate de mestecat raspandite pe ici, pe colo. Strajuind piata, cladiri frumoase si caramizii, adapostind diverse (prin diverse inteleg si galeriile Lafayette, de la intrarea pe Avenue Jean Medecin).

Eu, cu gura mare: sa nu uitam pentru ce-am plecat de-acasa, sa respectam programul :) Ca pana la orele amiezii - stiam eu - gasim in fiecare zi, in centrul vechi, o piata in aer liber. Vestita Cours Saleya. Si da-i, si da-i, si cauta, ca piata de flori se sfarsea mai repede decat restul - citisem eu pe net. Si-am gasit noi piata, dar ploaia ne-a ingreunat plimbarea. Si ii gonise acasa pe multi dintre comercianti. Mai erau, insa, destui si pentru pozele noastre. Multe dintre ele, cu semne ale picaturilor mari de apa, ce se incapatanasera sa pice pe obiective. Ca eram bogati in aparate foto: 5 aparate la 8 oameni, plus o camera video. Care exista numai atunci cand Fuhreru' reusea performanta sa puna, de cu seara, acumulatorii la incarcat.

In drum catre Cours Saleya... ne-am oprit sa ne luam papuci de casa, ca peste tot in apartament gresie, gresie si iar gresie.

Si piata... si pozele mele plouate...

Pe stradutele orasului vechi - Vieille Ville de Nice - ne-a plouat de ne-a zapacit. Apa s-a scurs, siroaie, siroaie, pe strazile inguste, pe strazile in trepte, s-a prelins cu incrancenare pe cladirile galbene, caramizii, bordo, pe care ni le-am fi dorit invesmantate-n soare in prima noastra zi de vacanta pe coasta azurie. Dar n-a fost sa fie. Na, c-am facut si niste versuri.

Si dupa ce-am depistat noi si Palatul de Justitie, si catedrala Sf. Reparate, si Notre Dame, dupa ce ne-am vanturat de colo-colo pe stradute (si n-am cumparat nici inghetata, ca ne intrase ploaia-n oase), ne-am varat repede intr-un tramvai si, cu tramvaiul, pana-n fata lui Nice Etoile, un fel de mall de pe artera comerciala principala Avenue Jean Medecin.

O ora, doua pe-aici, inca putin si intr-un supermarket si ne-am dus acasa, printre platanii tunsi intr-un fel anume de pe Avenue Victor Hugo, sa mancam de amiaza. Cand tocmai se-nseninase un pic. Si iesisera domnii si doamnele la promenada :)

Ne-am dus acasa si ca sa rezolvam cumva micile probleme cu apa si caldura :) Apa calda nu prea era, din motive stranii, iar caldura cedase: cand deschideai toate aparatele de aer conditionat sarea siguranta. Dar Malena a venit repede cu meseriasul si c-un calorifer si ne-am linistit :) Si-am iesit din nou pe strada, pe la 5, cand incepuse iar sa ploua. Uf.

Am avut vreme, inainte sa se-nsereze, sa privim cum se-asaza in aer turlele verzui ale Catedralei Ruse din Nisa. Cladire impresionanta, intr-un parc verde si simpatic, in ciuda ploii care se-ntetise iar. Poti intra linistit, adica fara taxa, daca esti ortodox. Daca nu, revii in orele de vizitare.

Dupa o plimbareala prelungita prin oras, depistat gara rutiera, gara SNCF si H&M (obiectiv turistic, biensur), varat intr-un Carrefour. Ca-i aveam pe bucatari cu noi, pe Tzutzu si pe Roxanica, gata sa ne gateasca specialitati :). Ziceti voi daca nu sunt eu fata constiincioasa... Scriu tot, cu lux de amanunte, ca sa va duceti la fix, cand v-oti duce la Nisa :)

Piata Garibaldi, noaptea.

Inca un lucru. Tineti seama ca dupa ora 8 nu mai aveti aproape nicio sansa sa va plimbati cu autobuzele obisnuite (adica de zi) prin oras. Pentru ca ele nu mai sunt. Se retrag la culcare. Asa cum se retrage si orasul. Dupa ora 8, lumea de pe strazi, in general, se-mputineaza si se strange, cred, in anumite zone: vezi partea pietonala a Rue de France, ce gazduieste numeroase baruri si restaurante. Si unde gasesti, deci, si oameni. In restul orasului insa, aproape zero. Circula, insa, 5 autobuze de noapte (de la N1 la N5), care-aduc acasa intarziatii, turistii, si pe cei care ies de la serviciile lor la ora aia. Noi am nimerit in N3, parca, si tot parca (dar nu ma insel) autobuzul era plin cu magrebieni care se cunoasteau intre ei. Si plin si cu controlori. Care-i cunosteau si ei pe o parte din calatori. Si care mai cumparau si cate un bilet unuia sau altuia dintre calatori. Ciudat.

Cred c-ar fi cam suficient pentru actul 1. Dau un premiu celui care-ajuns pan-aici si un alt premiu celui care ghiceste cuvantul cel mai des folosit in acest post.

Noapte buna. Frumoasa mea vacanta pe Coasta de Azur se indeparteaza de mine din ce in ce mai mult...