Actul 1: bagajele doreau sa ramana la Viena

Sau cum (aproape) renunti la bagaje, ca sa nu renunti la vacanta.

Sa fim intelesi. Eu cu lou-coshti, cu distanta de o ora intre zboruri, nu mai doresc sa plec in vacanta. Sa vedeti. Ne luam noi bilete pentru Nisa, noua insi (care s-au facut opt intre timp, dar asta e alta discutie). Ne luam bilete in luna iulie anul trecut (da, iulie) pentru luna martie 2009. Bucuresti - Viena si Viena - Nisa. Au fost moca-moca biletele, dar asta e iar o alta discutie...

Cam cu o luna si ceva inainte de plecare, prin ianuarie anul asta, un mail scurt de la compania aeriana ne instiinteaza ca partea a doua a zborului (Viena - Nisa) s-a anulat. Si "ne cerem scuze", tra-la-la. Bun, dupa niste conversatii telefonice cu domnii si doamnele de la compania aeriana, primim, in aceeasi bani si in aceeasi zi, locuri in avionul Viena - Paris. Cu conditia sa nu emitem apoi pretentii de a fi transportati si la Nisa pe banii companiei. Dupa discutii cu "grupul de vacanta" (il vom numi asa), am decis sa mergem in continuare pe varianta Nisa (ne gasisem deja cazare in orasul de pe coasta), drept pentru care, pe alti bani, am achizitionat si al treilea zbor, cu o alta companie low - cost: Paris - Nisa.

Ati priceput coordonatele, da? In caz ca vreti sa ne urmati exemplul. Bucuresti - Viena, Viena - Paris, Paris - Nisa. Primele doua zboruri cu aceeasi companie, cu Sky Europe (poftim, va spun si compania). Si, intre ele, intre zborul 1 si zborul 2, o distanta cam mititica, de o ora si 10 minute. Care aproape ne-a fost fatala.

Pai, sa ne fi vazut cum alergam pe aeroportul din Viena ca tampitii. Da, ca tampitii. Pentru ca zborul 1, de la Bucuresti la Viena, a avut o intarziere destul de maricica si, desi am fost asigurati de catre stewardesa de pe prima cursa ca vom fi asteptati pentru al doilea zbor, ei, uite, ca n-am prea fost. Check-in-ul pentru cursa Viena - Paris se inchisese si o individa de pe-acolo ne privea cu ochi plictisiti. Noi, surescitati la maximum: "Ni s-a spus ca vom fi asteptati si jumatate de ora!", "Zburam cu aceesi companie, nu se poate asa ceva!", "Suntem opt insi!", "Trebuie sa intelegeti ca nu e vina noastra", bla, bla, bla, bla... Austriaca se uita la noi ca la felul paispe. Sa mai spunem si ca mai era in jur de o jumatate de ora pana cand ar fi trebuit sa plece cel de-al doilea avion. Cu noi in el, ne-am fi dorit. Timp ar fi fost, deci. Daca s-ar fi gasit si bunavointa.

In cele din urma, individa se indura sa dea un telefon si ne spune: "Ok, voi va puteti imbarca, dar bagajele nu. Bagajele nu vor fi in avionul cu care plecati voi, ca e foarte tarziu, dar vor sosi maine la Paris, cu un alt zbor". What the fuck? Potrivit planului, de la Paris urma sa mai luam inca un avion, spre Nisa. Si bagajele? Eram varza. Si tipa perora: "Trebuie sa va hotarati repede. Ca sta un avion cu o suta de insi dupa voi. Lasati bagajele sa vina maine sau nu?" Noi ne aflam deja in posesia bagajelor, le taram dupa noi, ca le luasem repede de la primul zbor, dar aia nu si nu. Ca ni le primeste de primit, dar ca e tarziu sa mai plece cu acelasi avion ca si noi.

Eram de rasul curcilor, pe bune. Fuhreru' se apuca si desface repede bagajul lui, scoate trei tricouri, incuie bagajul si gata, e gata sa-l dea. Si dam toti bagajele, fiind aproape siguri ca nu vor ajunge o data cu noi. Fiind aproape siguri si ca ne-am compromis inceputul de concediu: dupa ce ajungeam la Nisa, unul dintre noi urma sa se intoarca la Paris cu TGV-ul ca sa ia bagajele ghinioniste.

Da. Ce nu face omul pentru vacanta lui... Isi lasa si bagajele in bataia vantului. Dar, ganditi-va, n-aveam prea multe variante. N-aveam decat doua: fie ramaneam toti la Viena si ne bagam picioarele intr-o vacanta super faina pe Coasta de Azur (si-n apartamentul nostru de pe Rue de France, deja inchiriat si platit), fie mergeam in continuare si ne lasam bagajele in urma, pe principiul fie ce-o fi.

Dupa o alta cursa dementiala prin aeroport, ajungem la poarta de imbarcare (care imbarcare se cam terminase si ea), mai facem si aici putina galagie (ca "voi, compania lui peste, ati intarziat si din vina voastra suntem noi in situatia asta...", bla, bla), suntem si aici informati ca "sunt foarte putine sanse ca bagajele sa prinda acelasi avion" si suntem apoi introdusi in autobuzul care urma sa ne transporte la avion. Morcoveala maxima si draci. Cand sa coboram din autobuz si s-o luam spre scara, unul dintre noi, cu ochi de vultur, vede o masinuta din aia de transportat bagaje langa avion. Si in masinuta lu' peste, ce credeti? Minunatele noastre patru bagaje. Chiraiala maxima :) Aveam bagaje! Plecau o data cu noi din Viena!

Mda. Asa a inceput aventura noastra. Cu nervi si adrenalina. Ca sa stiti.
Trecem, cat de repede, si la povestile din concediu. Pana atunci, niste poze cu o Mare Mediterana cam intunecata, vazuta din avion, si cu o Coasta de Azur mai putzin azurie. Din motive de nori si de ploaie.

Si aterizarea pe aeroportul din Nisa, care rasare din mare. Ai senzatia c-ai sa aterizezi pe apa...