Ingredientele unei zile frumoase

Da. Mi-a placut ziua de azi si-mi mai doresc si altele ca ea. De zile ca asta vorbeam eu in lista cu dorinte pentru 2009 si pentru toata viata. Zile cu soare si cu prieteni. Si cu ingrediente dulci, iuti si acrisoare. O zi de experimente culinare, cu Adina, Anita si Mariusache. O zi cu paine buna cu fenicul, cu supa crema de cartofi dulci si linte, cu quiche (o tarta frantuzeasca), cu salata cu rucola si nuci, a la Jamie Oliver, si c-un desert cu mascarpone, prune uscate, cafea si scortisoara. Am uitat vinul alb, care merge cu tarta umpluta, legata cu ou si cu lapte, si-am uitat si lichiorul de Amarula... c-am dat iama in dulapul cu bauturi al familiei. Adinache ne-a primit azi la ea si ne-a facut cadou o zi calda si frumoasa. Cand ne mai intalnim?

In formatie aproape completa, ca Mariusache nu vrea - inca - sa fie expus pe blog :)

Sa incepem cu inceputul. Va promit c-o sa va placa ce urmeaza...

Florile pentru gazda, lalele albe si fotogenice, care s-au simtit de indata in largul lor in sufrageria luminoasa a Adinei.

Painea, recunosc, a fost in centrul atentiei mele - si-a aparatului de fotografiat - toata dupa-amiaza. De la bun inceput, abia scoasa din aparatul de facut paine al Adinei (imi iau si eu unul) pana la stadiul de felii, numai bune sa insoteasca supa crema.

Paine de casa, asadar, din faina integrala, cu fenicul. Iat-o, mai jos, in multe ipostaze. E fotogenica si ea, ca si lalelele, trebuie sa recunoasteti.

Am gasit si niste castronele nostime, in culori diferite, numai bune de pozat. Si le-am pus langa painea maronie si-a iesit o combinatie frumoasa.

Anita, cu nasul in cosul cu paine.

Si supaaaaa.... Supa crema de cartof dulce si linte. Nu va pun reteta, ca n-am asistat la procesul de facere, dar va insir ingredientele.

Morcovi, ceapa, linte galbena, celery (o tulpina din familia telinei), cartofi normali, cartofi dulci (care sunt mai altfel decat cei normali si care au un gust aproape de dovleac si care se coc si se paseaza... o intreaga filosofie), ghimbir, chimion (care-i altceva decat chimenul, sa ne intelegem :), coriandru, curry, unt de cocos si baby spinach (spanac). A iesit o supa buna-buna, cu consistenta de crema, dulce per ansamblu, dar cu note acrisoare (cred ca de la ghimbir) si cu note iuti (de la curry). Cu fire de spanac proaspat, mici surprize in bolurile colorate. O supa indiana, zice Adinache :). Ca asa ne promisese, mancare indiana si frantuzeasca.

Ei, da, si-acum quiche, tarta dupa reteta frantuzeasca, cu aluat din faina integrala, legat cu lapte si ou (sau cu smantana si ou, mai e si varianta asta) si umpluta cu minuni numai bune pentru papile: anghinare, masline verzi cu usturoi, branza de oaie, oua, lapte si "herbes de Provence" (amestec de condimente intr-un saculet simpatic). Ei, cum era sa ratez eu saculetul?

Ta-daaam... Si tarta :)

Intre timp, am nimerit cu obiectivul si in dulapul plin cu condimente al Adinei si am facut o mini-sedinta foto, cu anason stelat, polen si quiche :)) Ati inteles ceva?

V-am spus ce lumina simpatica era in bucataria si sufrageria Adinei? Ei, daca nu v-am spus, va spun acum.

Trecem la salata. Tarta e satioasa, asa ca trebuie musai insotita de verdeturi. Adica: rucola (ceva din familia papadiei, care are un gust demential... stiu, sunt o gasca, imi place papadia :), spanac, salata iceberg si, pe deasupra, o ploaie de mieji de nuca. Ah, am uitat dressingul: ulei de masline normal, ulei de masline cu esenta de lamaie (extravirgin, se intelege) si sucul de la o lamaie bine stoarsa.

Procesul de preparare al salatei:

Si rezultatul, pe farfurie. Quiche si salata.

Acum desertul. Ei, se-ntelege, sper, c-au mai fost si pauze intre mancaruri.

Ingrediente, asadar: mascarpone si-un sos foarte simpatic, din prune deshidratate (adica uscate, dar nu foarte uscate, cele mai bune sunt unele frantuzesti de la Cora), cafea, miere si scortisoara. Yummy :) Ma rog, pentru cei curiosi (ca aici am fost de fata), prunele sunt puse pe foc intr-o craticioara cu apa, se adauga scortisoara (betigase), o lingurita de cafea (sau ness) si o lingurita de miere. Se tin pe foc pana se transforma aproape intr-un sos si se toarna peste mascarpone (amestecat cu iaurt Danone, ca sa capete consistenta unei creme). Adinache, daca am scris vreo prostie, sa ma corectezi. Ca eu nu le am cu retetele. Ma rog, nici cu bucataria. Sper ca nu sunt un caz pierdut :))

Pentru cine a ajuns aici, un bonus. O sedinta foto cu o matriosca gasita in dulapul de pe balcon. Dulapul era intredeschis, sa nu credeti ca mi-am varat eu nasul sa vad ce e in el :))


Cam asta ar fi de povestit. Multumesc pentru o zi frumoasa :) Noapte buna.