Pe nerasuflate

Intrerupem povestile din vacanta pentru o portie de sanatate :) A se vedea mai jos.

Dimineata, coborat la metrou pe la Piata Unirii 1. Trecut de aparatele de varat biletele. Venea valul. Valul uman de la cele doua metrouri. Nu se poate sa nu prind unul din asta cand vreau sa traversez si eu pasajul, sa ajung la Piata Unirii 2. Varat persoana proprie in val. Alta varianta nu e. Contopit cu valul. Mers la pas grabit, adaptat valului. Gadilat ceva pe nas. Stranutat. Din spate, "Sanatate". Nu prea auzi chestii din-astea pe la metrou (sau oriunde), asa ca multumit. Un nene cu par alb, cu doua pungi in mana si cu o palarie atarnand pe spate. De paie. Palaria. Figura de om bun. De-aici incepe un citat, ca sa stiti. Interventii personale nu mai exista :)

"Da, sanatate... Ca acuma, vara, pe caldura asta, suntem foarte dispusi sa contactam microbi... Dar va spun eu cum sa scapam de probleme. Ati auzit de salata tzatziki, nu? Aceea pe care o mananca grecii. Tzatziki. E foarte buna, nu lasa microbii sa se apropie. Se iau patru castraveti. Da, patru castraveti din-aceea micuti si se taie marunt. Dupa aceea, se ia o capatana de usturoi. Da, o capatana intreaga, ca la patru castraveti atata trebuie. O capatana. Se taie si usturoiul marunt. Mai trebuie o legatura de marar si iaurt. In cel mai rau caz, Sana. In cel mai rau caz. Acuma, cu iaurtul... Eu iau de la "Brenac", se cheama "Ulcica", foarte bun. E mai maricel asa, dar se pune tot. Si zeama de la doua lamai. Sau daca nu, otet de mere. Dar otet. Nu puneti mere simple, otet. Dar reteta originala e cu zeama de la doua lamai. Ei, salata asta pe timp de vara e fenomenala, nu te mai prinde niciun microb. Si se consuma de trei ori pe zi. Dar... neaparat, cand consumati prima data, consumati sambata. Sa fiti acasa. Ca produce... curatenie generala. Mie o singura data mi s-a intamplat. Dupa aia, a fost totul bine. Dar sa fiti acasa. Dupa aia, va reglati. De trei ori pe zi. Reteta de la greci, foarte buna salata. Si neaparat sa consumati marar, ca e foarte bun vara. Si usturoi. Usturoiul contine un antibiotic natural, nicio bacterie nu a capatat rezistenta la el. Si iaurt, care contine calciu. Calciul, nu multa lume stie, e si dezinfectant. Acuma, nu stiu ce Dumnezeu au facut astia de la Danone, ca iaurtul lor era bun. Dar acuma are un gust dulce-acrisor, eu i-am dat si in judecata pentru gustul asta. Si va zic, incercati sa consumati cat mai putina carne. Cat mai putina. Si fara salamuri. Ca salamurile, toate salamurile contin nitrati. Contin azot. Nu mai zic ca toate animalele sunt hranite cu ingrasaminte chimice. Dar carnuri... cat mai putine. Lumea zice: Nu mananc carne, ca fac colesterol... Nu, dar faci altceva. Slanina, va spun eu, slanina e singura grasime care se arde, ca ea contine grasimea animalutului. Eu iau din As toate retetele, de-acolo le iau. Si mai e o carte mai groasa, cu retete, a Mariei Treben. Dar asta e mai scumpa. Dar din As... sunt foarte bune. Gata, fug ca mi-a venit metroul, ma duc la Universitate. Sanatate".

S-a inchis cercul cu a doua urare de "sanatate". Vi se pare mult ce-i aici? Monologul s-a intins pe vreo cateva minute, atatea cate iti iau sa traversezi pasajul dintre statia Unirii 1 si Unirii 2. Luat si eu metroul spre Pipera. Si lectia de sanatate :)

Malaga, franturi din ziua 2

Eu zic ca am stat bine in Malaga. Hotelul nostru - Ibis Ciudad de Malaga - era pe Pasillo Guimbarda, 5. Si de-acolo, ajungeai imediat in centru, unde centru inseamna strada Larios. Mai pe romaneste spus, de la hotel, treceai un pod peste o presupusa apa (ca acolo nu era apa de rau de multa vreme), intrai pe Calle Esperanza, mergeai pe straduta cu pricina si ajungeai chiar in Larios (v-am zis ca asta e strada cheie, nu uitati) si in Plaza Constitucion, de la capatul strazii Larios. Hai ca v-am pierdut si nu vreau :) Daca trebe, fac si o schema :)

Retineti, insa, ca acolo unde incepe Calle Esperanza, e magazinul Flamenka, cu chestii legate de flamenco: pantofiori cu cuie in talpa (ca asa sunt pantofii de flamenco), CD-uri, tot soiul de brizbizuri... Lucru important: la intrarea in magazinash, pe dreapta, gasiti tot soiul de pliante, gratis (!), cu tot ce tine de flamenco in Malaga si in orasele apropiate (unde sunt spectacole, cine si cu cine vine la spectacole, unde-s locurile unde se canta si se danseaza flamenco in oras...) Treceti musai pe aici, daca vreti sa aveti un concediu imbibat de flamenco, eu am descoperit magazinelul cam tarziu. Pe de alta parte, cel mai ieftin CD e 10 euro. La aceeasi bani, eu am gasit CD-uri oferta cu Camaron (asta e chiar cineva in Andaluzia), la El Corte Ingles...

Tot pe Calle Esperanza, mai sunt doua magazine din fata carora eu nu mai voiam sa plec: Viva la Feria (cu accent pe e) si El Rocio. Ambele comercializeaza rochii de flamenco. Mama, mama, o splendoare! Am tanjit si eu dupa o rochie din-aia (o sa le vedeti mai jos, in poze), dar cea mai ieftina era vreo 100 de euro si tinand cont ca n-aveam pe unde s-o port, am abandonat. Da' cu greu... :( Bun, in perioada in care am fost noi in Malaga (5-14 august), magazinele cu pricina (si altele cu acelasi profil) erau super populate de doamne in cautare de rochii. Domnii stateau la intrare si pazeau carucioarele cu bebelusi (toate carucioarele aveau umbreluta, super chic) si doamnele probau rochii (care costau si 300 de euro). Ca se apropia Feria de Malaga, evenimentul cel mai tare din oras, pe care noi nu l-am prins :(, si toata lumea trebuia sa fie imbracata de sarbatoare: doamnele in rochii cu volane si domnii in costume speciale (cu palarie si ce-o mai fi... pe mine ma interesau madamele).

Despre Feria de Malaga, cititi p-aici. Sper s-ajung o data in Malaga si-n timpul sarbatorii :)) Care tine cam zece zile, intre 15 si 24 august.

Ei, dar ce-am facut noi a doua zi? Ca despre asta era postul asta :)Am vizitat Alcazaba si Gibralfaro. V-as putea povesti eu despre ce-i vorba, dar v-am pus mai bine niste linkuri catre niste chestii cat de cat documentate, ca eu sa am spatiu sa scriu chestii "de interior" :)) Bun, sfat de retinut: a se vizita devreme cetatea Alcazaba si Castelul Gibralfaro. Cat de devreme. Ca altfel va bate soarele in cap si n-o sa mai apreciati vizita. Biletul combinat pentru cetate si castel costa 6,60 euro. Noi am mers mai intai la Alcazaba, uite poze mai jos...

Alcazaba, printre frunze...

Interior de cetate...

Detalii...

Detalii...

Io, prin Alcazaba..

Fereastra catre oras...

Ziduri si oras...

Pe langa Alcazaba, catre castelul Gibralfaro...

... dupa Alcazaba, am urcat la Gibralfaro. Pentru ca, retineti: desi par sa aiba legatura intre ele, cele doua obiective nu sunt conectate. Vizitezi Alcazaba, revii la baza dealului, si-abia apoi mergi catre castelul Gibralfaro (din varful dealului), pe o alee cam abrupta, pe langa cetatea Alcazaba, cu soarele in fata si cu putine locuri umbroase pe drum. Si urci, si urci, si soarele e naspa (mai ales daca te-a gasit urcatul pe la ora 12, cum ne gasise pe noi), si da-i cu apa, si pune sepcuta, si pune ochelarii, si mai respira...

In stanga, colonii de cactusi si diverse alte plante rezistente la caldura, in dreapta o vale-adanca... si da-i, si da-i, pana sus.

La un moment dat, pe la final de urcus, dai si de o banca din piatra de unde ai o vedere super asupra orasului, si mai cu seama asupra arenei de corrida...

... si la un moment dat ajungi si la Gibralfaro. Dar e asa de cald, ca nu prea mai ai chef sa vezi nimic :) Da' printre razele de soare, ai timp sa vezi totusi niste turnuri crenelate care ti-amintesc de acoperisurile caselor lui Gaudi.

De sus, se vad satele din jur cu case albe...

... si crenelurile de care va spuneam...

Pe-acolo pe sus e si un chiosculet. Si poti sa-ti iei inghetata :) Pe care eu am apreciat-o la maximum :) Si poti sa-ti iei si apa :) Con gas, Perrier - 1, 40 euro. Cea plata - 1 euro. Ca sa va spun o chestie: astia nu beau apa minerala. Peste tot e apa plata. Plata. Fara bule. Care mie nu-mi place. De-abia gasesti in supermarket, intr-un colt, un bax de apa cu bule. Care costa mai mult decat ailalta.

De sus, vederea e fenomenala. Nu pierdeti asta din vedere. Si nu va lasati descurajati de faptul ca e cald si e de urcat. Pe bune ca merita.

Catedrala, "La Manquita", in departare... La Manquita, adica femeia cu un singur brat... asa i se zice catedralei care, in urma suspendarii constructiei pe la 1782, a ramas doar cu un turn... si nu cu doua, cum se planuise...

Dupa trebusoara asta, eram lesinati. Varza. Obositi. Asa ca am luat o pauza, ne-am dus prin camera si am iesit mai spre seara. Ca eram rupti, repet.

Si zicem noi: hai la plaja. Ca nu vazusem apa. Si mergem, si mergem (ca nu invatasem inca scurtaturile) si, in apropiere de plaja Malagueta, dam de La Malagueta - arena de corrida. Si pe-acolo, niste cozi... Lume multa. Ce sa fie, ce sa fie? Spectacol moca. Gratis. Ca era nu stiu ce competitie intre scoli taurine, se intreceau niste "Novilleros" (matadori in devenire), asa ca era cu intrare libera.

Ne-am dus la plaja pentru vreo ora si ceva si ne-am intors si noi la novillada - asa se numeste corrida in care taurii sunt mai mici ca varsta (au cel putin trei ani). La corrida adevarata, taurii au cel putin patru ani, din cate inteleg :)

Uite niste novilleros... Cu cel in verde, Manuel Dias Gomes, m-am pozat eu cateva zile mai tarziu :) Si Mariusache s-a pozat cu altu', in roshu :)



Atata... doar trei poze. Ca vreau sa va spun, intr-un post special, ce-i cu taurii astia, cu picadorii si matadorii. Vine si el... postul... intr-una din zilele urmatoare. Pana nu uit de tot ce-am facut in concediu :) Si tot in zilele urmatoare, alte chestii, la gramada, din Malaga.

Malaga, ciudad del paraiso...

Ziua 1

Postul asta e pentru cei ca mine. Pentru cei care-au batut netul in lung si-n lat, cautand informatii despre orasul andaluz pe pe tarmul Marii Mediterane... Mare lucru n-am gasit (lasand la o parte site-urile in engleza), dovada ca fie romanii nu se prea duc la Malaga, fie se duc si nu pun nimic pe net (sa afle si altii). Ca alta varianta gen - am fost si nu mi-a placut - nu cred sa existe... Daca ai cap si-ti faci un traseu misto prin Andaluzia, nu se poate sa nu iasa o chestie de vis (sa nu zic "vacanta de vis", ca ma enerveaza la culme formularea). Din toate punctele de vedere si mai cu seama din punct de vedere vizual, cele zece zile in Andaluzia au fost dementiale. Stau chezasie cei trei giga de poze din calculatorul de acasa. Asa ca postul asta si urmatoarele vor fi dedicate vacantei mele. O sa incerc sa impart informatia si pozele in bucatele (Malaga, Granada - Alhambra, Cordoba, corrida, flamenco...), ca sa fie usor de digerat.

Incep cu Malaga. Orasul in care s-a nascut Pablo Picasso.

Am ajuns noaptea, pe la vreo 11 ora locala, ca zburasem cu Blue-Air-ul. Cand am iesit din aeroport, am transpirat instant. Cald, fratica... cald, rau. Ma rog, eram in subteran cumva, ca intr-o parcare, si caldura era accentuata la maximum. Luat autobuzul 19 care face legatura cu orasul (Aeroport - Plaza del General Torrijos) si, in vreo 15 minute (hai, 20, dar cred ca e cam mult), am coborat in statia Alameda Principal (Alameda e strada principala a orasului, sa-i zicem asa, un fel de Gran Via din Barcelona, pentru cunoscatori). Autobuzul ar fi ajuns el si mai repede in centru, dar e in constructie metroul Malaga. Da, metrou pentru 500.000 de locuitori...

Ibis-ul nostru (na, ca fac si reclama) era la doi pasi. Cazat, mancat (am apreciat faptul ca bucataria astora era deschisa 24 din 24, eram lesinati de foame...) Ah, vedeti ca la multe dintre restaurantele din Malaga, "patatas fritas" inseamna, de fapt, chips-uri, si nu cartofi prajiti. Lamuriti-va, inainte de a comanda. Si da, legat de costuri, daca va intereseaza si asta, noi am dat 531 de euro pentru 9 nopti, camera dubla. Am facut rezervare prin site-ul lor si totul a fost ok, am prins si un fel de reducere. La o zi dupa ce plecam noi, insa, pretul unei nopti crestea considerabil, ca incepeau cele zece zile de Feria, evenimentul anului in Malaga.

ZIUA 1 IN MALAGA
Chiar daca eu sunt obsedata si fac milioane de planuri si planuletze, sa nu scapam nimic din ceea ce merita vazut, pentru prima zi n-am facut program :) Program de voie, ca sa zic asa, de familiarizat cu orasul. De depistat chestiile misto (ca e mai simplu sa ajungi la ele apoi, daca esti cumva in tema), de respirat orasul, de vazut oameni, fetze, expresii... Asa ca am depistat Plaza Marina (piata principala a orasului, unde e principalul oficiu de turism din Malaga si de unde am luat sumedenie de harti si de planuri cu trasee...), am depistat parcul orasului (cu o vegetatie de-ti cadeau plombele, cu palmieri si mai stiu eu ce specii tropicale, udate in continuu), Plaza de Merced (unde e casa in care s-a nascut Pablo Picasso, astazi sediu al Fundatiei Pablo Picasso), depistat catedrala, zarit asa, in departare, Alcazaba (cetatea orasului) si Castelul Gibralfaro (Alcahaba si Hibralfaro, daca vreti sa va dati rotunzi)...

Marques de Larios. Sau, simplu, Larios. Asta e strada comerciala, pietonala, cu multe, multe magazine (Zara, Women Secret, etc), cu Pan's (loc bun de mancat sanvisuri), cu Casa Mira (retineti locul asta, aici se mananca cea mai buna inghetata din Malaga... Se mandresc cu faptul ca fac inghetata de pe la 1890... da' e buna, chiar buna), cu niste hoteluri mai de fite, unde inteleg ca se mai cazeaza si Antonio Banderas, cand vine p-aici, ca si el s-a nascut tot in Malaga...

Retineti, de la Casa Mira, urmatoarele arome: manzana verde (mar verde), fresa (capsuni, inclusiv cu semintele din fructe) si... nata helada. Ei, ultima e bestiala! Are fix aceeasi aroma ca pachetul ala de inghetata, tip unt, pe care ni-l cumparam inainte de 1989. Ce-am mai tanjit eu dupa gustul ala... Nu ma gandeam ca-l voi redescoperi la Malaga:))

Ce e tare la strada asta e ca poti sa gasesti oameni pe-aici la orice ora a zilei, chiar si in perioada de siesta (13.30 - 17.30 (18.00), cand inchid aproape toate magazinele. Strada e aparata de soare de niste chestii - niste bucati de panza, cred - agatate de-o parte si de alta a strazii, de cladiri - asa ca temperatura e suportabila, in toate momentele zilei. Panzele care apara de soare sunt destul de intalnite prin centrul orasului, si pe alte stradute...

Acuma, ca veni vorba, nu plecati la drum (cum am facut eu) cu gandul ca o sa muriti de cald pe-acolo, ca o sa va topiti cumva, ca vin valurile de aer cald din Africa si va omoara. FALS. Cine suporta Bucurestiul suporta orice. Mai mult chiar, temperatura din orasele andaluze (chiar si din Granada si Cordoba, care nu sunt la mare, ci in interiorul peninsulei) este suportabila, digerabila, chiar nostima, in raport cu ce e acasa. Da, la soare e cald si transpiri intruna, dar soarele e suportabil, iar la umbra, ei bine, la umbra, e de vis. Poti sa stai sa mananci inghetata si nu ti se topeste in mana in trei secunde...

Neaparat, sa cumparati "almendras" de la unul dintre mosulicii care, in prag de seara, isi fac aparitia pe stradutele din jurul strazii Larios. V-am pus eu prezentarea in spaniola, dar, pentru necunoscatori (printre care ma numar si eu), almendras seamana la gust cu alunele, cu miezul de caisa. Sunt sarate, prajite, bune si usor uleioase si costa 2 euro cornetul mic si 3 euro cornetul mare. Se vede un nene in poza de jos...

Tot pe-acolo, pe Larios, gasiti de vanzare si bilete la Corrida, atentie!, cu un adaos de 20% fata de biletele care se vand chiar la locul faptei, la "Plaza del Toros - La Malagueta". Asta a fost afisul cu programul lunii august, care impanzise orasul... Click pe afis, pentru marire.

Despre corrida, mai tarziu. In posturile viitoare. Unde o sa invat si eu, o data cu voi, ce e un novillero, un matador, un picador... si-asa mai departe. Ca i-am vazut pe-acolo, dar acum de-abia invat abecedarul corridei. Data viitoare o sa fiu mai pregatita :)

Aham, am uitat sa va spun si ca dupa ce ne-am rupt picioarele depistand punctele de interes ale orasului, ne-am rupt picioarele si mai rau prin magazinele mallului Larios Centro, de pe Avenida Aurora. Cuvantul cheie - Rebajas. In traducere libera, mocaceli:) Va detaliez si mocacelile, in alta zi :). Seara, am mancat intr-o cerveserie din mall-ul asta (berarie, in traducere libera) un fel de mancare luat la nimereala. Gaditana - se numea felul de mancare - si era compusa din: huevo estrallado, patatas panadera, sofrito especial y pollo plancha :)) Tare, nu?

La spaniola pe care o stiu eu (doar din telenovela "Inger salbatic", la care ma uitam in liceu), e limpede ca n-aveam habar ce mi-am comandat. Mariusache, idem. Idem, cat priveste spaniola, ca el si-a luat altceva, tot cu pollo, cu pui, adica, dom'le, care s-a dovedit snitel cu cartofi prajiti :)) Oricum, am mancat bine. Foarte bine. Si ne-am intors in camera rupti.

Per total, in prima zi in Malaga am descoperit un oras foarte simpatic (care seamana, intr-un fel, cu Barcelona, doar ca la scara mai mica), cu stradute inguste, cu ferestre inalte si flori in ferestre, cu multe evantaie (nu era dama fara evantai), cu "almendras", cu multa verdeata si trandafiri japonezi, cu mozaicuri si bucati colorate de faianta pe toate cladirile, un amestec de vechi si nou, de turisti de toate natiile si malaguenezi autentici, iesiti la promenada prin oras, cand se mai potolea caldura. Si da, in prima zi n-am vazut marea :) Ca n-am mai apucat. Dar stiam ca e pe-acolo, asa ca nu ne-am grabit.

Urmatoarele zile in Malaga, in postul urmator, ca daca mai pun si poze, asta o sa fie lung cat o zi de post :))