Multzumesc, doamna Irina

Mda. Am fost aseara la Gala Premiilor Clubului Roman de Presa. La circ. Mda. Intelegeti ce vreti din asta... ca lumea e un circ, ca presa e un circ, bla, bla. Nu conteaza asta. Conteaza ca s-au intamplat mai multe lucruri bune acolo. Bine, lasand la o parte faza ca pe mine nu m-a nominalizat nimeni la Reportaj anul asta... Traiesc cu speranta ca m-am numarat printre "cei cincisprezece buni" de care vorbea Lucian Avramescu, membru in juriu la Reportaj. In fine. Dupa ce s-au anuntat nominalizarile saptamana trecuta, am fost botoasa. Ziceam c-o sa-mi fac un maiou (da, maiou e corect, chiar daca arata ca naiba) din ala pe care si-l expun fotbalistii, dupa ce dau un gol: "Sunt bun da' nu ma vede nimeni". Da' prietena mea Ali m-a scos din starea mea de botoshenie cand mi-a zis, foarte simplu: "Premiile tale sunt oamenii pe care-i intalnesti si pe care noi ii vedem doar in poze, cum e, sa zicem, Regele Mihai..." Mda. Foarte frumos lucru mi-a spus. Mai ales ca e adevarat. Observati ca fac povestire in povestire sau povestire in rama, desi nu ma cheama Sadoveanu :) Asa ca sa revin la ce spuneam cateva randuri mai devreme...

Spuneam ca s-au intamplat niste lucruri bune, legate de Circ. Unu: ca la gala de aseara, nashu' (shi cumnatu, da' in primul rand, nashu':) a castigat Marele Premiu pentru Jurnalism de Agentie. Sa traiasca!:)) Am aplaudat noi pe-acolo, ca eram mai multi (si una mica pe drum :), am papat si am baut cinstea in oras, dupa care am ajuns acasa. Unde observ ca imi lipseste telefonul meu prapadit de 300.000 de lei (da, vechi!), burdusit cu numere de telefon :( Tristete maxima. Il uitasem pe o masuta, sub foile cu nominalizari, acolo, in sala. Si era si pe silentios. Am sunat, nu mi-a raspuns nimeni, mi-am dat si mesaj: "Daca gasiti telefonul asta, sunati la..." Nimeni. Mariusache zice: "maine ne ducem dupa el", ca el se chinuise sa bage in agenda toate numerele mele de telefon dupa ce pierdusem acum vreun an si ceva celalalt telefon al meu (cadou de la el) intr-o delegatie in satul Cosesti, judetul Arges. Observati ca nu am uitat unde l-am pierdut...

Mda. (N-am pierdut un telefon ca ala din poza, da' mi-a placut poza, ati inteles ideea). Dimineata, la prima ora, merg la alergolog. Dupa care, hai la circ cu Mariusache. In ideea ca o fi vreun paznic pe-acolo, care sa ne lase sa intram si sa cautam telefonul. Sau ca, in fine, l-om putea recupera cumva.

Cand sa intram pe aleea inspre circ, zic: "Ce fac, frate, astia? Au dat drumu' la autobuze pe aicea?!", ca intrase un autobuz pe straduta. "UAAATTT?", in autobuzul ala se vedeau niste capete itzite de copii. Frate, am imbulinat-o! Si inca un autobuz, inca un autobuz, iar in fata, se vedeau mai multe autobuze. Din care coborase o liota de copii... MATINEU! Cosmaru' vietii! Ma gandisem la toate, da' nu ma gandisem ca e spectacol pentru copii la ora 10... Si telefonu' meu?! Da-i, alearga, intra in viteza pe usa, ca am presupus ca nebunia incepea la 10 si era 10 fara ceva... O tanti alearga dupa noi: "Alo! Alo! Unde va duceti?!", de parca erau leii in arena! Da-i si explica, cu spume la gura: ca telefonu', ca aseara, ca agenda, ca e ieftin, n-ai ce sa faci cu el, ca una, ca alta...

Intram cu tanti, sala - burdusita de copii. Ii arat unde am stat, concluzioneaza: "Sectorul I. S-a facut curat de dimineata. Sa vedem cine a facut curat in sectorul I.... Da' sa stiti ca ar fi putut sa il ia cineva inca de aseara...", "Stim, stim!". Intreaba: "Cine a fost in I?", "Doamna Irina", i se raspunde... si, din fericire, doamna Irina tocmai venea catre noi. "Ati gasit un telefon cumva?", "Da, era printre ziare". Si-l aduce. Fericire maxima. Il iau si promit c-o sa-l agatz de gat. Si mai zice doamna Irina: "Asta-i al saselea telefon gasit dupa ce-a fost aseara". Se vede treaba ca ziaristii sunt uituci. Ca mine. Da' multzumesc foarte mult, doamna Irina. Atata vreau sa spun. Ei ii dedic acest post (ca premiu n-am primit, ca sa-l dedic si eu cuiva :))