Am revazut Closer...

De fapt, acum l-am vazut pe de-a intregul. Prima data, n-am putut. A fost ciudat, mi-amintesc. Mi se intampla pentru prima oara sa nu pot sa vad un film pana la capat, sa nu pot sa-l duc. M-am oprit atunci la scena din club, la Alice cu peruca roz. Alb-roz. Dupa aceea, am mai vazut franturi. Si-n seara asta am inchis cercul.

Cu shi despre Electrica :))

Am citit pe blogul Oanei Despa o chestie simpatica despre Radet si-am zis sa scriu aicea, pe blog, o chestie la fel de simpatica despre Electrica... Nu stiu de unde am auzit-o, de unde am agatzat-o - Alo! Stapanul povestii! Daca esti p-acia, vino si reclama plagiatul! - se poate sa fi citit-o si intr-un ziar, dar am memoria scurta... Se intampla acu' vreo cateva saptamani cand in tot Bucurestiul pica din 5 in 5 minute curentul, ca, vezi Doamne, aparatele de aer conditionat folosite la maxim dadusera peste cap sistemul. Si se facea ca un nene s-a apucat sa sune la Electrica, sa reclame ca el nu are curent de 10 ore, ca i se strica mancarea in frigider, ca ii reclama la Protectia Consumatorului, ca..., ca..., ca... Si de la sediul central al Electrica, ce-i raspunde o tanti? "Domnu', domnu', nu va mai impacientatzi atata, ca nici noi n-avem curent!?!?! Carevasazica, faza tare: nici la Electrica nu era lumina, dom'le :))

De ce mi-am adus aminte de asta? Simplu: ieri dimineatza, in Rahova s-a luat curentul shi io am ramas in baie, orbecaind dupa prosop. Rushinica, Electrica! De nervi - ca va imaginatzi ca nu mai mergea nici aeru' conditzionat - am plecat de-acasa shi nu m-am mai intors pana seara.

Am primit o leapsha muzicala...

... de la numitul Djerzinski, trecuta, printre altii, si pe la Verbiaj, si pe la Kolonelul... asha ca trebuie sa ma achit cumva de sarcina :) Unde mai pui ca e o sarcina placuta, sa-mi amintesc cum stalceam eu limbile straine in tineretzile mele, facand pe marea cantareatza in curtea cu roshii si castravetzi de acasa :) Adicatelea, ce intzelegeam eu (mai bine zis, ce nu intzelegeam) din melodiile alea mishto de dupa '90, eu care faceam la scoala franceza shi rusa. Nicidecum limba aia capitalista, a "englejilor", cum le place unora sa zica, spre stresul major al urechilor mele. Bun, sa nu ne pierdem in detalii...

Numarul 1: Bombalurina - Itsy Bitsy Teeny Weeny...

Melodia imi placea la maxim, clipul era colorat nevoie mare, dar eu nu intzelegeam mai nimic in afara de "itsibitsi". Ma straduiesc acum sa refac versurile incropite de mine cu mintea de atunci: Itsi, bitsi, tini, mini/Helo uini/Zastachini (n.r. - cu a din Romania)

Pentru nostalgici (printre care ma numar si eu), iata clipul pe YouTube:


Sa continuam...

Numarul 2: Kaoma - Lambada

Da, mi-a luat-o Verbiaj inainte cu melodia asta, ceea ce nu dovedeste decat ca lumea era lesinata dupa Lambada, chiar daca n-avea habar ce canta aia p-acolo. In fine, io intzelegeam urmatoarele: Shora mishifoi/Cheiungia/Siami peshora... si, la un moment dat, era refrenul: Aecondansa/Vaesta conela/Onufoi... si tot asha...

Pun clipul:


Shi mai pun unul, ca mai era o melodie, tot a lor, si tot cu Lambada: Dancando lambada



Numarul 3: Maical, Maical/Pe tine te iubim/Maical, Maical/Ca tine vrem sa fim...

Da, dom'le, toata copilaria si toata adolescentza mea am fost fan Maical. Era nebunia aia, cu concertul din 1992, cu alea care tzipau, cu alea care leshinau... Eu n-am ajuns in 1992 la concert, n-aveam decat vreo 11 ani, dar am ajuns, dupa plansete si rugamintzi, la cel din '96. Mi-a placut la maxim.
Da' acuma daca stau bine shi ma gandesc, am fost un fan Maical de tot rasul: n-am stiut niciodata versurile ca lumea, fredonam ce intzelegeam... Mostra: Dangeros/Daghirlison/Dangeros... adicatelea "Dangerous, the girl is so dangerous" (zic eu cu mintea mea de-acuma). Nu mai zic de Smooth Criminal, amintit si de Verbiaj, nu mai zic de alelalte, grele rau pentru o ureche absolut neantrenata. Una singura stiam (exagerez acuma :), o melodie de la cap la coada, "Heal the world". Fusese un numar din Salut (cine-si mai aminteste de revista Salut? Am o colectie impresionanta acasa) dedicat lui Michael si invatasem cum trebuie toata melodia.
Ei, acuma pot sa zic ca le mai stiu, versurile, alea adevarate, dar atunci eram un dezastru :)) Bine ca mi-am amintit. La prima vizita acasa, imi caut dosarele cu Maical: decupam din ziare tot ce scria despre "regele muzicii pop", lipeam articolele si pozele pe foi dictando duble si le adunam intr-o mapa. Mama, cate mai aveam :)) Mama, ce vremuri :))

Nu pot sa ma abtzin sa nu pun ceva cu Michael, ceva de la Bucuresti, din 1996:


Mda, cam atata pentru azi. Termin postu' si ma uit shi eu cum trebuie la filmuletze :)

Astazi e ziua mea...

... zi frumoasa ca mineeeee :))) Hai ca nu mai cant, ca "e-ul" asta prelung aduce a manea. N-am nimic important de spus. Doar ca e ziua mea. Azi. Shi voiam sa "retzina" si blogul meu asta :)) Mda. Cam atata. M-am umflat de pateuri cu ciuperci si cu branza. Si de suc m-am saturat. Dar mi-a placut ziua mea pana acum. Mai ales ca eu, in fiecare an, de ziua mea, am fost in concediu. Anu' asta am facut o exceptzie. Da' mi-a placut. Nu e chiar asha rau la serviciu:) M-am pupat cu toata redactzia :)) Mda. Chiar ma opresc acum. La multzi ani shi mie, la multzi ani shi voua. Shi ce-mi doresc mie, va doresc shi voua. Si o floricica, de la mine...

“Ne-a aparat cum isi apara o closca puii...”

Miroase a tamaie si-a credinta. A busuioc verde si-a crizanteme proaspete. Bat clopote, rasuna cadelnite, falfaie agale aripi de porumbei. Veniti de cu seara sa-l petreaca pe ultimul drum pe Preafericitul Parinte Teoctist, multi dintre pelerini s-au lasat, catre dimineata, doborati de oboseala. La umbra unui molid, o babuta doarme de-a dreptul, cu mainile stranse pe baierele sacosei de panza.

Intr-un colt, lipita de peretele rece, sade pitita o femeie imbracata in negru din cap pana-n picioare. Se trage indarat la vederea delegatiilor oficiale. N-ar vrea s-o bage cineva in seama: „Stai in fata mea, domnisoara, ca ma vad astia si ma dau afara. Toata noaptea am stat în biserica, langa cosciug, dar am iesit dimineata in curte si-au inceput sa ma ia la goana, ca noi, credinciosii, n-avem voie sa mai stam aici. Dar nu se poate asa, mirenii afara, in tarcurile celea, si preotimea aici, in curte...” Tanti Aurica a reusit sa-nsele vigilenta sepepistilor si a jandarmilor si nu se da dusa din locul ei: „A fost un om tare bun, a suportat toate rautatile, ne-a aparat cum isi apara o closca puii de toate cele rele...”

Vantul isi trece adierea printre petalele de trandafiri, risipite in apropierea Catedralei, iar seminaristi cu mustati abia mijite tin în mana crini albi, caci Patriahului ii placeau tare mult florile. Cand sa inceapa slujba de inmormantare, in jurul pranzului, lumea se precipita. Tinuti la distanta de Catedrala, credinciosii aproape ca se revolta. „Ne tineti aici, sa ne imbulzim, sa ne omoram!”, se-aude o voce din multime. „Tine-ti, doamna, geanta, nu mi-o pune mie in cap”, semn ca se termina rabdarea. „Bre, da’ ia ridica-te de jos, ca ocupi loc pentru doua persoane”, e taxata o batrana care s-a asezat in fund, dupa atata asteptare. „Hai, mama, lasa-ma sa sed si eu acolo”, se roaga o femeie cu copil in brate de jandarmul impunator din fata ei.


Atunci cand un inalt prelat vine catre garduri si le cere jandarmilor sa-i lase pe oameni sa intre in curte, fericirea e maxima. Si buluceala, de asemenea. Se calca tot în picioare, se cauta umbra, se cauta racoarea. Zeci de oameni obositi si transpirati patrund in curte, inchinandu-se. Cu bagaje, semn ca vin de departe, cu umbrele, sa se apere de soare, cu coifuri din ziare pe cap. „De la 4 dimineata sunt aici, am venit cu prima masina”, zice Nicoleta din Stoenesti de Giurgiu, iar un tata cu fiicele lui se-asaza direct pe ciment. „Tata, tata, dup-aia mergem la mall sa mancam?”, „Taci si-asculta la ce zice mosul ala, asculta acolo!”. Se sta cu ochii lipiti de ecranele din curte, se filmeaza, se fac poze cu telefonul mobil. Doua maicute se lamenteaza: „Aoleu, cum se simte fumul asta de tigara amestecat cu tamaie...”