Desigur, 9 august s-a incheiat cu o petrecere in Centrul Vechi - de unde-am plecat spre dimineata, cu urechile terci, caci urechile mele si-au pierdut antrenamentul (daca l-or fi avut vreodata). A fost insa o petrecere de pomina - asta trebuie sa recunoastem; si speram ca nu va trece anul pana vom repeta "operatiunea".
Dar 9 august ramane in istorie si drept ziua in care Dora si-a facut - cu putin (mai mult) ajutor din partea matusii - pentru prima oara unghiile rosii. O sa-mi spuneti ca rosul pe unghii nu sta bine unui copil de 5 ani; iar eu o sa va dau dreptate, fie si partial. Dora n-o sa mai repete probabil experienta pana in adolescenta, cand o sa-si faca unghiile rosii cu ajutorul mamei. Daaaaar, pe 9 august, matusica i-a facut Dorei un cadou: rosul pe unghii; iar Dora si-a purtat mandra, prin casa, unghiile ca niste ciresele - si a zambit, foaaaaarte bucuroasa, catre aparatul de fotografiat. Zambetul ei? Priceless, vorba unei reclame.
Dupa petrecere vine... stiti voi, ciorba de potroace. Ca sa ne dregem oboseala si mahmurelile. In cazul asta, ciorba de potroace s-a numit tort de ciocolata; iar "felicitarile, masa si dansul" din jurul tortului au avut loc in familie, la Iepuresti, in curte; care pe scaune, care pe sezlong, care pe prispa. Lene si alene - asa a fost aici. S-a stat si s-a cascat; si s-au pozat dovlecii uriasi ai lui tataia...
... si, la un moment dat, s-a adus si tortul; iar subsemnata a vrut sa-si pacaleasca invitatii (si nu numai pe ei) si si-a asezat cifrele in alta ordine pe tort...
...numai
ca Dora a fost pe faza - ea sufla in toate torturile - si a suflat
inaintea mea. Disciplina a fost restabilita - si s-a suflat din
nou in tort - dupa ce lumanarile-cifra au fost asezate in ordinea
corecta.
...dupa care s-a aruncat cu mini-confetti si s-a ras cu pofta :)
Dar nu; povestea nu s-a terminat. Caci Dora s-a transformat in Bond. Dora Bond. Si a executat miscari invatate din filmele de aventuri (sau din desenele cu Mickey? Nu, nu cred; ca Mickey nu e agresiv). Evident, au fost si victime colaterale; Fuhreru' poate sa confirme.
Dora si tataia, intr-o fotografie numa' buna de pus in rama.
O zi mai tarziu, adica azi, Dora s-a transformat in pestisor; ca noi toti, de altfel. La Waterpark, in Otopeni. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Caci anul asta, ziua mea a durat cat o nunta din povesti; trei zile si trei nopti.
