Da. Recunosc. Mi-e dor. Mi-e foarte dor de patinaj. Mi-e dor de Mao şi de Daisuke, mi-e dor de emotii, mi-e dor de mine si de Ali fericite, zambarete, ata de ferite si zamberete cum numai la un campionat mondial putem fi.
Si intre timp s-au intamplat atat de multe:
Igor Shpilband a fost concediat de la arena din Canton (Shpilband, domnule; cel care antrena alaturi de Marina Zueva cele mai bune perechi de dans din lume la momentul asta: Virtue&Moir; Davis&White; concediat, practic, cu un sezon inainte de JO de la Sochi).
Si tot Igor Shpilband si-a gasit deja o alta arena, Novi Ice, si si-a luat si cateva perechi dupa el (nu, nu pe cele de mai sus; care au decis sa ramana cu Zueva; vedem noi ce iese din asta).
Pasquale Camerlengo a decis sa lucreze cu Plushenko (sau mai degraba invers); asa ca a zburat la Moscova pentru cateva zile si a creat pentru Evgeni unul dintre programe, sub privirea necrutatoare a lui Misin. Camerlengo a declarat deja ca i-a fost greu sa lucreze in situatia asta: de regula, coregraful alcatuieste un program pentru sportiv, iar antrenorul acestuia isi da de-abia apoi cu parerea. Asta, lasand la o parte faptul ca de regula sportivul se duce la coregraf si nu invers. Pentru Plushenko (si pentru banii Federatiei Ruse) se incalca insa orice regula a patinajului; si n-o spun cu rautate. Voi stiti deja ca I'm a Plushy' fan for ever.
Si tot Plushenko - asta da lovitura de maestru - a decis sa lucreze pentru celalalt program (uite ca nu stiu cum s-au repartizat programele) cu genialul Kenji Miyamoto.
Si tot Plushenko - asta da lovitura de maestru - a decis sa lucreze pentru celalalt program (uite ca nu stiu cum s-au repartizat programele) cu genialul Kenji Miyamoto.
Foto: Twitter.
Iertati-mi efuziunile astea; dar Miyamoto este pentru mine un geniu, de vreme ce a creat programul meu scurt favorit (ever) pentru Daisuke Takahashi in sezonul 2009-2010. Acel program scurt ma-gis-tral cu care Daisuke a luat bronzul in 2010, la JO de la Vancouver; si aurul mondial la Torino. Asadar, pregatindu-se pentru Sochi, Plushenko si-a adus langa sine cei mai tari coregrafi: Camerlengo si Miyamoto. Imi doresc sa iasa ceva de zile mari - desi in sinea mea stiu ce vreau la Sochi: aurul pentru japonezul Takahashi. (Plushenko, iarta-ma). Si stiu ce mai vreau: sa fiu acolo cand se intampla treaba asta. Asa ca anunt oficial ca deschid un cont informal si simpatic pentru deplasarea mea la Sochi, in 2014. Va aduc de acolo ce vreti (o punguta de nisip de la Marea Neagra? O scoica, niste pietricele? O farama din bucuria si emotiile mele? Facem o lista cu dorinte, ca tare mult vrea sa ajung; vrem sa ajungem; nu, Ali?). Dar daca nu iese planul asta, vreau sa stiu: cat face trenul pana la Sochi? :)
Si Daisuke? Ce s-a intamplat cu Daisuke Takahashi in timp de Plushenko a reusit aceasta lovitura de maestru? E mai putin clar cu cine merge inainte (in materie de coregrafie) in sezonul care vine. Lori Nichol - era o varianta; mai cu seama ca japonezul vrea sa inoveze si n-a lucrat niciodata cu tipa care-i face programe aducatoare de puncte lui Patrick Chan. Nu's ce sa zic de chestiunea asta; lui Lori i-a reusit cu Chan; o sa-i reuseasca si cu japonez? Ar fi genial (dar eu sunt fan Camerlengo si fan Miyamoto; si Nichol nu imi place tocmai pentru asocierea cu Chan). Totusi, Nichol i-a facut niste programe de zile mari Carolinei Kostner...
O alta varianta de coregraf pentru Daisuke e Nikolai Morozov si ma cam ia cu fiori.
Foto: facebook
Eu - stiti deja - am un soi de fling cu Morozov, dar nu cand vine vorba de programele lui Takahashi. Sunt prea multe in joc; si rusul i-a alcatuit multe dintre programele japonezului de acum cativa ani; si niciunul nu m-a dat pe spate, fir-ar sa fie. Mi-as fi dorit s-o fi facut-o; dar nu, nu m-am indragostit de niciun program. Asa cum m-am indragostit de "Eye (Coba)" - alcatuit de Kenji Miyamoto. Asa cum m-am indragostit de "Historia de un amor" - coregrafiat de Shae-Lynn Bourne. Asa cum m-am indragostit - pana peste cap - de "Invierno Porteno", al lui Pasquale Camerlengo, de "In the Garden of Souls" - al lui David Wilson. Asa cum mi-am pierdut capul dupa Daisuke the Rockstar, in programul "Blues for Klook", alcatuit de acelasi Camerlengo... Si-atunci, daca merge bine, daca programele astea i se potrivesc manusa lui Daisuke, de ce sa schimbi? De ce sa te duci la Morozov sau Lori Nichol? Pai, uite pentru ca omul asta - Daisuke Takahashi - vrea sa creasca. Vrea sa inoveze. Vrea sa revolutioneze. Vrea sa vada cat poate. Cat de mult poate. Lori Nichol e singurul coregraf cu care nu a lucrat pana acum. Iar Morozov e o infuzie de incredere; e incredere in forma pura. Iar in apropiere de Sochi, e esential sa aduni incredere atata cata poti; de unde poti. Si-atunci, da, astept sa vad ce iese de aici (de aici, de la Daisuke; de aici, de la Plushenko) si-mi potolesc dorul cu o floare de cires. Cu printesa Mao in patinoarul de repetitii de la Nisa, tarziu in noapte, pe 27 martie; stiu, sunt foarte in urma cu povestile de la acest mondial...
