Mă uit la fotografiile facute in seara meciului cu Franţa, pe Naţional Arena, şi-mi dau seama ca mi-a plăcut - şi încă mult - aventura asta din 6 septembrie. Nu, nu meciul e responsabil de feţele noastre vesele - am cascat şi-am tot căscat vreme de 90 de minute şi mai bine; m-am bucurat însă teribil c-am fost pe stadion în ziua în care s-a inaugurat, cu tot "travaliul" colorat pe care l-a presupus prezenţa mea/a noastră acolo: drumul de la metrou la stadion, în pas vesel, entuziast, dictat de cei din faţă (cu aceeaşi direcţie), şaorma uriaşă de peste drum de intrare (cu tot cu castraveciorii ei muraţi care m-au făcut în timpul meciului să-mi doresc să beau şi apa din veceu, dacă se putea; cozile la apă şi la suc erau lungi, foarte lungi...), zarva din faţă (care, mirare mare, nu m-a călcat pe bătături; m-au amuzat la maxim intervenţiile iritate ale poliţiştilor, la adresa microbiştilor care săreau din maşini - oprite temporar - în mijlocul străzii: "Da, mă, bine că ţi-ai luat tu bandă..."), intrarea efectivă, cu tot cu emoţiile aferente (mi-e frică întotdeauna că un bişniţar îmi va smulge repede biletul din mână şi se va face nevăzut; nu, nu vă minunaţi, am văzut variaţiuni pe tema asta pe la BCR Open România, de pildă), bucuria de a fi în şirul care se mişcă, se mişcă înspre stadion, mirarea veselă, cu păr pe mână ridicat (da, dom'le, tot tacâmul, ce să mai) la vederea rândurilor de scaune colorate de pe stadionul care părea maaaaare şi frumoooooos, celelalte emoţii, urcand pe scara luuuungăăăă, din piatră, până la cucuriguuuuu, steguleţele, cartonaşele, valurile, feţele celor din jur, imnurile (cu tot cu schimbarile lui Marcel Pavel; nu mi s-a părut nimic în neregulă atunci şi zău că se face prea mare caz din asta), aşteptarea.... Şi cam atât (că meciul a fost plicticos); dar "atât" nu e deloc puţin. (şi Benzema, şi Abidal prin binoclu - am avut şi din-ăsta, că stăteam suuus, foarte suuus; dar nu atât de sus ca la meciul Barcelona-Zaragoza, din 2007. Şi deşi mie francezii îmi stau în gât, ca nişte arici, recunosc că ideea de a-l vedea jucând pe Benzema a mai redus din "chin" :).
Aţi înţeles, mi-a plăcut la fiu pe Naţional Arena în seara inaugurării. Şi alături (sau presăraţi pe ici, pe colo, prin stadion, mi-au fost prieteni; mulţi prieteni). Şi-acum poze, cu un aparat mic şi simpatic (dacă-i spun "săpunieră" se supără ştim noi cine), dar care şi-a făcut bine datoria.
