E un proiect drag, foarte drag mie (nici nu-mi inchipuiam c-o sa ma atasez atata de povestea asta), un proiect care-si are radacinile in toamna lui 2001, pe cand eram studenta in anul II la FJSC (pentru initiati; pentru neinitiati - Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii). Cunosteam atunci un om care mi-a devenit intre timp foarte apropiat; un om mare pentru ca e el mare: profesorul Zoltan Rostas; care ne-a trimis pe noi, studentii, sa cautam oameni in varsta, sa-i rugam sa ne povesteasca viata si sa-i ascultam. Asta a fost, probabil, una dintre lectiile cele mai bune din FJSC si unul dintre motivele pentru care astazi eu, ca ziarist, imi pretuiesc atat de mult intervievatii. Am invatat sa fiu rabdatoare, sa ascult, sa le ofer atata timp cat au nevoie sa-si spuna povestea; si asta in ciuda faptului ca am lucrat multa vreme la un cotidian; si cotidianul nu are niciodata suficient timp, suficienta rabdare...
Din interviurile noastre de istorie orala cu oameni in varsta - ale noastre, ale celor care eram studenti in anul II la FJSC in toamna lui 2001 - s-a nascut volumul
"Istorie la firul ierbii. Documente sociale orale", coordonat de profesorul Zoltan Rostas si de extrem de talentatul (si morocanosul, si prin asta simpatic) Sorin Stoica.
Povestea asta - includerea in volumul cu pricina a interviului luat de mine mamaiei Găletoaia, din satul Jirlau, judetul Braila - a fost si atunci (si e si acum) unul dintre momentele memorabile ale studentiei mele; si e, cumva, momentul in care s-a deschis bucla de care va povesteam mai sus. In continuare, profesorul Rostas mi-a coordonat teza de licenta, disertatia de master si e acum conducatorul tezei mele de doctorat. Si si-a pastrat obiceiul de a-si trimite studentii, in fiecare toamna, sa faca interviuri de istorie orala. Doar ca in fiecare an cerintele dumnealui au tintit alte categorii din care studentii sa-si "extraga" potentialii intervievati: cei plecati la munca in strainatate, activistii marunti, cei de la baza Partidului Comunist, femeile...
In toamna lui 2009, Zoltan Rostas si-a trimis studentii sa caute revolutionari; le-a spus ce-i cu istoria orala si cum se face un interviu de istoria orala, dar nu le-a dat un set de criterii care sa le ghideze cautarea. Studentii urmau sa caute singuri prin rude, prieteni, cunostinte. Iar alegerea lor urma sa spuna ceva despre sensul pe care-l dau ei termenului "revolutionar". Asa ca "Tanar student caut revolutionar" (volumul care a luat nastere din cautarile lor si din selectia ulterioara) cuprinde interviuri cu revolutionari in acceptiunea studentilor la Jurnalism. "Revolutionari" - asa cum i-au cautat si i-au definit niste studenti de aceeasi varsta cu Revolutia; nascuti asadar in 1989. O idee stralucita, daca ma intrebati pe mine, fabuloasa de-a dreptul; din care a crescut acest volum. Pe care ma bucur teribil ca l-am coordonat alaturi de profesorul Rostas.
Concret, (re)intrarea mea in acest proiect de istorie orala s-a produs in 2010, cand in fata unui grup impresionant de interviuri cu revolutionari, profesorul Rostas se poate sa fi spus: "avem 150 de interviuri; ce facem cu ele?!" Ce am facut cu ele? Le-am citit, le-am recitit, le-am rezumat, le-am discutat, le-am grupat, le-am regrupat... pana cand s-au asezat, aproape de la sine, intr-un volum; intr-un prim volum, ca vine imediat si al doilea. (evident, aceasta este varianta scurta a povestii; varianta lunga presupune multe dimineti, seri si weekenduri citind si recitind interviuri cu revolutionari, bibilind si punand diacritice, alegand variante de titluri... discutand, discutand si iar discutand).
Aceasta este, asadar, povestea cartii albastre, cu care, de cateva luni bune, bat lumea la cap; si din seria "Tanar student caut revolutionar" a aparut deocamdata primul volum, cu subtitlul "La inceput a fost frica", publicat de
Editura Curtea Veche, cu sprijinul ("energia", asa cum prefera Liviu Tofan)
Institutului Roman de Istorie Recenta.
Si o parte a buclei s-a inchis joi, 23 iunie, la MŢR, cand a avut loc lansarea si o dezbatere pe acest prim volum; si eu m-am bucurat la culme de povestea asta; si bucuria mea e detectabila in toate fotografiile de la MŢR (Cărtureşti), opera lui Adrian Stoian (fratele :); fotografii din care pot sa reconstitui astazi toate coordonatele intalnirii. O intalnire pe care am asteptat-o insa cu un ghem de nervi in stomac; ghem care s-a topit la putina vreme dupa debutul discutiei; discutia era prea simpatica, in public erau prea multi oameni tineri si dragi, si MŢR-ul, o gazda prea buna, ca sa ma doboare pe mine niste emotii, nu? Si primisem in avans si niste mesaje incurajatoare: sa-mi las in pod, la "Adevarul", emotiile - in pod, adica la etaj, unde am biroul; dupa cum primisem si intrebari retorico-incurajatoare: "acum cand a venit vremea sa te-ncununezi cu lauri, te mai incurci tu cu niste emotii?"
A fost, deci, bine si frumos la MŢR; o discutie interesanta, simpatica, relaxata; cu multe zambete - si mi-as mai dori multe intalniri asemenea. Ca sa stiti. Multumesc celor care s-au aflat in spatiul primitor al librariei Cărtureşti din MŢR (se stiu ei care sunt), dupa cum sunt extrem de recunoascatoare celor care au venit sa vorbeasca despre carte (in ordine): scriitoarea
Doina Jela (Editura Curtea Veche), ziaristul si colegul
Grigore Cartianu (redactor-sef "Adevarul"), directorul IRIR,
Liviu Tofan, responsabil cu "energia" necesara publicarii "Tanarului student...", sociologul
Dumitru Sandu, care citeste cu interes si entuziasm fiecare volum din acest nesfarsit proiect de istorie orala. Si, evident, multumesc profesorului
Zoltan Rostas; a iesit un discurs de Oscar, nu?
Povestea dezbaterii, in fotografii, e mai jos.
(a fost si un mini-interviu pentru TVR; probabil, esuat :); nu ma pregatisem moral pentru el)
E timpul sa inceapa dezbaterea. Doina Jela face oficiile.
Grigore Cartianu...
Interventia lui Liviu Tofan de la IRIR.
Sociologul Dumitru Sandu.
Eu... Se vede treaba ca am spus ceva amuzant; nu-mi mai amintesc... Ah, ba da, era o chestiune legata de titlul volumului...
Si interventia neplanificata (dar foarte spontana si simpatica) a Teodorei Lozan, una dintre studentele care, in toamna lui 2009, a cautat un revolutionar. Rezultatul cautarii ei - interviul de istorie orala cu Anghel Bedros - se afla in volum, la pagina 206 :).
Si "capul rautatilor" :), autorul acestui proiect de istorie orala, profesorul Zoltan Rostas.
La final se discuta, se discuta...
Si se dau autografe :) Cei neobisnuiti cu exercitiul asta (adica eu) iau sarcina foarte in serios... (parca sunt la o lucrare de control in liceu si tin foaia, ca sa nu vada nimeni ce scriu...)
S-a desirat ghemul de emotii.
Coordonatorii - numai un zambet.
Gataaaaaaa :)
Si o mica discutie cu dragul domn Serban Anghelescu, inainte de plecare.
Ne vedem la volumul 2, ca a inceput sa-mi placa.
Foto (evident, cu multumirile de rigoare): Adrian Stoian
Astazi, tot in urma unei scotoceli (de asta data in computerul de la redactie; doldora cu mici minuni, pozate pe ici, pe colo), am descoperit si fotografia, care a aparut cu siguranta in "Realitatea Ilustrata", la sfarsitul anilor '30.
