Blogul asta a fost, pe rand, blog de patinaj, blog de flamenco, blog de calatorii, blog de Espana, blog de "acasa", blog de scris si blog de poze. A fost (si e) despre fiecare dintre acestea si despre toate. A fost (si e) blog de lucruri dragi si de povesti si mai dragi. Si, pentru o vreme, va fi si blog de Dora. Blog de mocusoare, de zambete, de incruntari, de "niu", de "foiiii" si de "maius". De uimiri colorate si par portocaliu, de cuvinte dragut-pocite, cu intonatie aparte (in gura Dorei, toate cuvintele, scurte-lungi, au intonatie de intrebari).
Pentru o duminica intreaga, Dora a fost modelul meu. Si-am inceput cu ouale, "foii, vei?", si-am continuat cu Cici, papagalul (zis si Coco), cu piticii, cat mai mici, cei mai mici, cu baloanele, cu muzicuta, cu caleidoscoapele, cu cartulia cu Yumi si Sakumi, cu programul de somn fortat al jucariilor, "Cucarea!" (jucariile s-au trezit puse, de manutele categorice ale Dorei, cu fata la covor), cu mamaia si tataia, cu inghitit merisoare mici si rozalii, cu somnul ei de dupa-amiaza, cu ce urmeaza dupa somn, "Foii, duci papi?", cu imbracatul ei in haine de vizita si pusul pe cantar. Dap. Dora e amuzanta si, pentru o vreme, blogul asta va fi si blog de Dora.
Dora-abia-trezita-din-somn sub supravegherea piticului.
Piticul sub supravegherea Dorei.
"Foiiii, vei? Ou?"
Cici-Coco si Dora in bucatarie.
Cu Yumi si Sakumi.
Foto: Mariusache
Foto: Mariusache
Foto: Mariusache
Foto: Mariusache
O claie de par, niste jucarii si-un covor colorat.
"Cucareaaa!"
Tataia rade: "Dora, cat ai la bust?"
Dora-clovn si motan incaltat.
Pana la urmatoarea vizita, gata.
